Șarpele și licuriciul

Povestea spune că, odată un șarpe urmarea un licurici. După multe zile de urmărire, licuriciul obosit, se oprește și-i zise șarpelui :
-Pot să-ți pun trei întrebări?
-Nu sunt obișnuit să răspund nimănui – zise șarpele -, dar cum urmează sa te mănânc, poți să întrebi!
-Fac parte din hrana ta zilnică?
-Nu! răspunse șarpele..
-Ți-am făcut vreun rău?
-Nu, sigur că nu!..
-Și-atunci, de ce vrei să mă mănânci? întrebă exasperat licuriciul..
-Pentru că nu suport să te văd strălucind!.. răspunse încordat șarpele..

Morala :când luminezi pe drumul tău, faci lumină și celorlați, și asta deranjează persoanele care pândesc în penumbra..

P. S. :șerpii care mănâncă licuricii, nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna

Petrica Lascau!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Șarpele și licuriciul

  1. Iisus le spunea ucenicilor sai sa fie intelepti ca serpii… Sa inteleg ca serpii sunt prosti daca mananca licurici ? Pai, intunericul e lumea lor. Lumina perpetua i-ar condamna la moarte, caci nu s-ar mai putea hrani.
    Si apoi, aici e si vina licuriciului: ce cauta sa mearga pe jos ? Putea sa zboare, asemeni tuturor licuricilor, si nu l-ar mai fi mancat sarpele…
    Licuriciul nu era lumina adevarata, ci una insealatoare. Nu putea calauzi pe nimeni pe drumul vietii, caci nu era capabil sa se calauzeasca pe el. Asa ca l-a papat… inteleptul sarpe !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: ROZA VÂNTURILOR – Călăuze oarbe clipocind la suprafața unei vieți meschine – MOARA DE VÂNT

Comentariile sunt închise.