E vremea sa ne pocaim cu adevarat

De vorbă cu Anne

Pana acum, am cam uitat noi de dragostea dintai, de zilele acelea cu lacrimi fierbinti in post si rugaciune. Am inceput sa uitam cum e sa fim smeriti, cumpatati, pocaiti. Pana acuma, am fost mai mult prieteni cu lumea, si ce trist, parca in vrasmasie cu Dumnezeul ostirilor. Parca El era vinovat de toate in viata noastra. Numai necazuri, si lipsuri. Da, Doamne, de ce numai mie imi dai dinastea?

Pana acuma, ne-am dus linistiti la munca, ne-am trezit in confort, am avut mai mult decat era nevoie, era bine fratilor, nu? De toate aveam, numai pe Dumnezeu nu-l mai aveam de mult. A lipsit cu desavarsire din corturile noastre, din familiile noastre, din inimile noastre. Oare cate mai trebuie sa ingaduie Dumnezeu peste mine si peste tine ca sa ne pocaim cu adevarat? Oare cat mai are Dumnezeu rabdare cu lumea aceasta? Dar iata ca mania Lui se iveste…

Vezi articolul original 170 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.