De ce mă văd stăpân pe soartă?

De ce mă văd stăpân pe soartă?
De parcă Biblia-i din slovă moartă,
S-o cred când vreu.
Iar de mă ceartă,
Pe când ajung și bat la Poartă…
Doamne, căpos am fost și eu !De ce nu iert cuvinte grele?
De parcă viața-i din bretele,
S-o ‘ntinzi cât vrei.
Iar de nu mere,
Pe când sa spui „La revedere !”…
La ce-au slujit toți anii mei ?De ce-mi doresc din astă viață
Un trai de lux cusut cu ață ?
Să-l cos cât vreu.
Iar de nu ține,
Pe când să iau ceva cu mine…
Unde-a pierit tot ce-i al meu?De ce-am pierdut timpul degeaba
Purtând năravu-mi cu desaga?
Să-l port cât vreu.
Iar de s-o sparge,
Pe când nădejde, de-oi mai trage…
Oare de ce-am trudit și eu?De ce-o veni, nu m-aș mai teme,
Că de bocit nu prea e vreme.
De strâns comori, nu se mai poate,
Nici de umblat prin altă parte…
Rămâne-atât măi scumpe frate:
Să crezi în El, că El mai poate !Cu drag,
Nelu Popelea

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.