CURÂND VENI-VEI DOAMNE.

Curând veni-vei Doamne,Tu vii așa-n curând
Și mult ești mai aproape acum ca niciodată,
Căci,sa-mplinit Iisuse ce-ai spus Tu oarecând
La ucenici atuncea de marea Judecată;

-Când veți vedea că fiul cu ură a lovit
În tatăl ce de-o viață l-a învățat doar bine,
Și tatăl fără milă în fiul lui iubit
Va arunca cu groază cuvinte de rușine,

Când fica care veșnic a ascultat cu drag
De sfatul mamei bune și-al ei îndemn preadulce,
C-o mână ucigașă o va lovi în prag
Și de la casa mamei cu ură se v-a duce,

Când toți de frica morții veți tremura privind
Războaiele dușmane venind fără de veste,
Iar ape fioroase vor spulbera urlând
Și veți vedea căci casa,și-averea nu mai este

Când veți vedea cum boala cumplită va-ncleșta
Tot trupul ca un vierme,nemaiavând scăpare,
Și trâmbița de groază a morții va suna
Din casa ta luându-i pe toți cu nepăsare,

Cănd cerul și pământul se vor uni-n văzduh
Făcându-ți praf și pulberi,grânarele și-averea,
Și cănd în flăcări noaptea te vei trezi-n zăduf
Și-n loc de veselie va-mpărăți durerea…

…Acesta-i începutul necazului cel greu
Și-a semnelor că Tatăl se-apropie să vină,
S-aducă Judecata răspunsului cel greu
Să-și curățe ogorul de spini și de neghină!
*
Dar…nici atunci poporul nu va vedea că vin
Din cauza desfrânării păcatelor ce-i leagă,
Și-a urii,și-a minciunii și-a poftelor ce-i țin
Legați spre nimicire cu lanțuri viața-ntreagă!

-Se va-ntâmpla atuncea ca-n vremea când I-am spus
Corabie să-și facă pentru potop lui Noe,
Dar oamenii în hohot râdeau sărind în sus
Că-annebunit bătrânul,n-avem de el nevoie!

Se însurau flăcăii se măritau ai lor
Și în desfrâu viața și-o petreceau prea tare
Până-ntr-o zi în care cu groază dintr-un nor
S-a revărsat potopul,nemaiavând scăpare.

Așa și-acum veni-Voi,s-aduc dreptatea Mea
Ca fulgerul din ceruri,când nimenea nu știe,
Nici Îngerii,nici Fiul,când nu s-or aștepta
Găsi-Voi Eu atuncea la voi Credință Vie???

-Vă voi desparte veșnic cum caprele de oi
La stânga ori la dreapta,în foc ori Veșnicie,
Pe cei statornici Mie lua-voi dintre voi
Să-i duc acolo unde e cânt și bucurie.

Voi despărți pe fică,de mamă și de frați
Pe soțul de soția cu care-a stat o viață,
Pe fiii cei nevrednici lua-Voi dintre tați
Și veșnic veți rămâne cu lacrima pe față!

Cu plânset și suspine vă veți privi atunci
Pe cei ce-n lumea asta au fost cu voi să fie
Cum în dureri și chinuri ,în mari și grele munci
În foc vor arde veșnic…iar voi în bucurie!
*
-Dar voi ,fiți treji și-atuncea,când ve-ți vedea că Vin
Cântați cântarea nouă cu-o lacrimă fierbinte,
Și în veșminte albe,de lână și de in
Cu candela aprinsă,ieșiți-Mi înainte…

…Și lângă Mine-n ceruri vă voi lua cu drag
Cununa Veșniciei primive-ți ca răsplătă,
Cu Mâna Mea voi pune-o,la fiecare-n prag
Și voi preface-n cântec,suspinul de-altădată!
*
Ajută-ne Iisuse să împlinim măcar
Puținul din Scriptură ce ne-ai lăsat povață,
Credința să ne fie grăunte de muștar
Ca să putem statornici să biruim prin viață.

Întâmpinând durerea și tot ce ne trimiți
Știind că de la Tine vin toate să dea știre,
În rugăciuni cu ochii în lacrimi ațintiți
Să-ntâmpinăm Iisuse…
…A DOUA TA VENIRE…Amin

Autor Nicu Fasolă

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.