Presupuneri si Iluzii – Argument Apologetic Dr. Caius Obeada

Se pare ca nu scap fara sa dau un raspuns direct lui Andrei Croitoru si taberei formate, acuzat de o aparare insuportabila a lui Ionel Tutac. Mi sa mai facut si alte acuzatii, sugerand ca mesajul din ianuarie 31 unde scriu „iar in zilele noastre abia iesit din seminar deja avem specialisti intr-o varietate de subiecte teologice sau apologetice.” ar fi facut referinta directa lui Andrei. Intr-un mesaj privat i-am spus ca nu fac referinta la el, un amanunt pus sub presul uitarii. Consider ca e timpul unui raspuns, cerandu-mi iertare dela inceput pentru oboseala citiri la care va supun.

Introducere

Pentru cei care nu ma cunosc trebuie sa le fac cunoscut cateva lucruri despre mine, necesare intelegerii punctului meu de vedere in contributiile pe care le fac prin Facebook. Sunt plecat din tara dela varsta de 21 de ani, fugit din cauza ca nu am avut sansa sa fac seminarul la Bucuresti. Formarea mea spirituala si intelectuala a luat loc peste ocean, la fel ca si nivelul academic la care am ajuns. Nu am fost invatat in arta citiri printre randuri, o arta dezvoltat de gnostici in primele secole, care erau convinsi ca un text da mai mult decat se poate vedea la prima vedere. Academic am fost invatat sa-mi sustin opiniile bine documentat, citand si opiniile altora pentru o prezentare eficienta a subiectului. Din acest motiv redau note de subsol, dand oportunitatea altora sa citeasca sursa ideile sau argumentelor facute.

Daca a trebuit sa ma folosesc de Biblie, fac citate, si nu vantur Biblia pe sus, cu lozinci care suna bina, dar nu pot fi sustinute. De 20 de ani am avut chemarea in aceasta latura teologica de apologet, nu spre lauda mea ci a chinului de aparare si explicare a cea ce facem, traim si practicam. Strabunicul din partea mamai este un pioner al credintei din Ialomita si Dobrogea. Dumitru Haralambie este gasit pe paginile istorie Baptiste, prigonit si batut pentru mesajul Evanghliei in Dobrogea. Din partea lui tata, strabinii mei au radacini Baptiste Banatene inainte de ani 1900, strabunica botezata in aceasta perioada de misionarul Baptist Ignea. Am o identitate Baptista din radacine mai vechi in Romania, nu numai datorita istoriei neamului, dar si a convingerilor personale care ma identifica a fi Baptist.

Cu toate ca dorinta mea a fost sa merg in directia pastoratului, Dumnezeu mi-a directionat pasii spre apologetica, o specialitate teologica bazata pe textul din 1 Petru 3:15-16 unde scrie:

„Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere scocoteala de nadejdea care este in voi: dar cu blandete si teama, avand un cuget curat; pentruca cei ce barfesc purtarea voastra buna in Hristos, sa ramana de rusine tocmai in lucrurile in care va vorbesc.”

Probleme Apologetice

In primul rand vreau sa stabilesc daca Andrei Croitorul practica apologetica sau functioneaza si reactioneaza ca un pastor care incearca sa-si apere turma. Majoritatea clipurilor video si contributiilor pe care le face prin Facebook si alte modalitati, reiese o ravna deosebita de a trambinta, in vedere trezirii cetatii care este sau poaute fi sub atac. Trebuie sa-l felicit pentru aceasta ravna si a timpului dedicat sa faca acest lucru. In acest contest trebuie sa concluzionez ca acesta activitate de strajer nu este in rolul unui apologet. Un apologet este chemat sa raspunde nu sa sune trambinte, nu ia un clip sau un mesaj sa-l foloseasca ca o avertizare si atac personal la o persoana sau comunitate crestina. Cea ce face Andrei si responsabilitatea apologetica sunt doua chemari diferite cu responsabilitati diferite.

In Faptele Apostolilor capitolul 7, Stefan se apara in fata acuzatorilor la Ierusalim. Pavel face acelasi lucru in repetate randuri. Andrei Croitorul sub platforma creata Apologia Reformata, pare a fi mai mult un strajer care trambiteaza in scop alarmist, in vederea protejari teologice a unei vederi Calviste Reformata. Nu il critic pentru opiniile teologice pe care le are, pentruca nu este locul si chemarea mea, insa din punct de vedere apologetic, el nu este deschis la dezbatere, asa cum a spus in clipul video din Ianuarie 31 cand spune: „Clipul acesta este un semnal de alarma, clipul acesta nu este o invitatie la dezbatere, este un sunet de trambinta pentru fratietatea crestina din Romania.”

Vreau sa fac precizarea directa, ca Andrei nu joaca un rol apologetic ci acuzator, in multe prezentari facute, creind o imposibilitate de dezbatere. Aici fac o mica precizare, din punct de vedere istoric, apologeti nu au trambitat greseli, ci au expus cea ce sunt, cred, si practica crestinul. Pentru aceasta merita cititi apologetii primelor secole, lecturi poate plictisitoare pentru unii., insa importante pentru noii apologeti.

Imposibilitatea de dialog creaza alte probleme de cauza. In primul rand se creaza tabere, aduce diviziune, nu pentruca am dori unitate, ci diviziune de opinie si actiune. In aceste circumstante galagioase, se creaza o atmosfera de opinie publica (buna sau rea), in care multi incearca sa se pozitioneze, nu necesar in descoperirea adevarului, ci mai mult in satisfactia unor atacuri de persoana, pe care unii nu ar fi avut sa le posteze.

La postarile lui Anderi Croitoru, este foarte clar si evident numele celor care nu il agreeaza pe pastorul Ionel Tutac, postand felicitari pentru curajul pe care Andrei la avut. Cu alte cuvinte, aceste persoane au fost in cauza de anumite „abateri teologice” si au tacut din cauza lipsei de curaj. Sa fiu sincer astfel de oameni in America se spune ca sunt fara „sina spinarii” (with no spine). Dar au avut curajul sa-l felicite pe Andrei la un atac frontal a lui Ionel Tutac, asa cum se vede in contributia video din ianuarie 31.

In opinia mea (si pot fi gresit), mesajele lui Andrei Croitoru nu au nici o miza apologetica, pentruca nu sunt in contextul unei aparari ci a unui atac, a unei persoane care trage semnul de alarma, asa cum il spune. Din acest motiv, este greu sa porti un discurs apologet, cand scopul nu este de aparare ci de atac.

Raspunsul meu pentru Andrei este facut in mod apologetic, ca un raspuns acuzatiilor aduse, care au culminat cu postarea din aceasta zi in care scrie: „Frate, cred ca susținerea dumneavoastră nemijlocita a pastorului Ionel tutac atinge cote intolerabile.” Am incercat sa evitat sa raspund direct acuizatiilor facute, aceast atac fiind unul din multele pe care le face la adresa mea. Si pentru ca invoca o aparare personala a lui Ionel Tutac din partea mea, am sa raspund metodic, daca nu am facut-o pana acum. Ma intreb daca postarea de astazi sub titlul „Dialogul surzilor despre ecumenism” nu a afectat cumva chiar pe proponentul celui care refuza dialogul.

Problema Ecumenismului

In primul rand vreau sa fac clar pozitia mea sub ecumensim. Cu mult inainte ca Andrei Croitorul sa inceapa aceasta cruciada sub egida Apologetica Reformata, impreuna cu Daniel Branzei am inceput niste aparari a cine suntem, ce credem, si ce practicam. Prin anii 2000 multe discutii au fost purtate in apararea identitatii Baptiste, nu pe o platforma de trambinta ci de un dialog in care ne-am explicat doctrinele si practicile. Valul Ecumenic a existat si continua sa existe. Modul in care tratam Ecumenismul este diferit, unii chemati sa suna trambinta alarmanta, pe cand altii sa explice dece Baptistii nu se pot asocia la astfel de unitati care ar implica lepedarea identitatii si credintei pe care o avem in schimbul doctrinelor altor confesiuni. Prin 2008, Publicatia de Apologetica trage atentia Ecumenismului, insa in zilele noastre ajungem la o noua generatie care si in trecut nu cunoste sau nu este interesata sa studieze istoria Crestina, sub forma diverselor denominatii.

Repet din nou, eu nu sunt si nu sustin Ecumenismul. Nu este nici o latura care sa ma convinga de o abandonare a doctrinelor pe care le-am imbratisat. Contributiile mele nu sunt in apararea lui Ionel Tutac ci unei evaluari in cea ce Evanghelicii din Lugoj sunt acuzati. Un apologet nu apara o persoana ci apara adevarul, explica lucruri, da o nota a cea ce credem si suntem. In acest spirit am facut explicatiile pe care le-am facut si am sa repet pe scurt baza convingerilor pe care le am.

1. In istorie, termenul de Ecumensim este inceput de Protestanti ci nu de Catolici. Initial, acest termen face referinta la discutii interdenominationale Protestante. Am tras atentia ca termenul Ecumenic incepe sa fie folosit in 1910, ca mai tarziu Biserica Catolica sa fure (hijack) acest termen in developarea unui program clar de unitate bisericeasca, in vederea asimilarii tuturor bisericilor sub aceiasi umbrela a doctrinei Catolice. In zilele noastre, acest termen a fost abandonat de Protestanti si Evanghelici, ca sa nu duc in eroare si implicitate de un proces de aderare teologica si doctrinara la Biserica Catolica. In acest context, cea ce Catolicii numesc intruniri Ecumenice, pentru Protestanti si Evanghelici sunt interpretate ca intrunici interconfesionale, intr-un mod categorig debarasandu-se de conceptul unei uniuni cu Biserica Catolica.

2. Iluzii si interpretari gresite se fac in fiecare zi datorita unui preconcept pe care-l avem. Am sa dau doua imagini pe care le-am creat si care probabil a afectat gresit pe cei care le-au vazut. Eram gazda in casa unchiului meu la New York, in casa unde si pastorul Pavel Niculescu isi are rezidenta. Intr-o zi, unchiul ma roaga sa-l ajut sa scoata gunoiul la strada. El se duce la cosul de gunoi care era mai greu, si pe mine ma pune sa duc doua case de sticle de bere goale. Iau cele doua case de bere si ma duc sa le pun la bordura strazii. In strada, un grup de surori imi spun ”pacea Domnului frate Caius”, eu fara sa-mi dau seama, ma intorc sa le salut cu casele de bere in mana. Nu mi-am dat seama de situatia creata pana cand unchiul sa uitat la mine si a inceput sa rada in hohote. „Fratele Caius cu case de bere in mana”…ce imagine frumoasa a unui credincios, care in ce ma priveste nici nu beau bere.

In vara anului trecut am fost invitat de un primar Baptist Banatean sa particip la inceputurile festive a comunei la „Ruga.” Am fost invitat la biserica Ortodoxa, unde preotul a tinut o slujba. Dupa terminarea slujbei, sa facut un mic pluton de „defilare” mergand spre parcul unde primarul trebuia sa deschida oficial sarbatoarea Rugii. Am fost filmat si fotografiat in spatele popei, un apologet baptist la o sarbatoare Ortodoxa. Cine au vazut acele imagini, probabil ca au ramas uimit de prezenta mea la aceasta deschidere de activitate festiva a comunei. Doua imagini, care nu vorbesc despre cine sunt sau ce cred, si totusi sunt create si pot aduce orice interpretare in ochii fiecaruia.

Am lansat o mica contributie intitulata: „Mari teologi baptisti despre Diversitate si Ecumenism.” Punctul pe care l-am facut a fost exact in contextul imaginilor pe care eu le-am creat, sugerand ca este usor sa fii interpretat gresit. Printre exemplele date am ajuns sa-l introduc si pe Spurgeon, care intr-un articol este atacat de Darwin Fish dela situl „A true Church”. In spiritul de atac si aparare a adevarului, acesta trambiteaza falsitatea lui Spurgeon sub un titlul articolului Charles Spurgeon, An Ecumenical False Teacher (Charles Spurgeon, un invatator fals Ecumenic). Este un articol mai lung in care scoate din context unele texte si il acuza pe Spurgeon ca un ecumenist. Interesanta postarea lui Darwin, insa pare a fi asemenatoare a implicatiilor pe care Andrei le face la adresa lui Ionel Tutac.

Ca raspuns la articolul postat, mai multi au sarit sa-l apere pe Spurgeon, unii chiar si pe Calvin, sugerand ca testul a fost luat din context. Este interesant ca multi au pierdut punctul, saring in apararea lui Sporgeon, ca si cum ar avea nevoie de ajutorul lor. Nu stiu cati si-au dat seama ca aceasi formula si atac Andrei a facut-o lui Ionel Tutac, cu o analiza psyco-analitica periculoasa. Iluzii si intelegeri gresite sunt facute si de multe ori mai greu de explicat sau facut inteles cand un preconcep deja este realizat in mintea cititorului. Una din lectiile primite la nivel academic a fost de citirea unui articol cu „open minde” (o minte deschisa), adica fara preconcepte. Rolul unui apologet este sa citeasca si studize cu o minte deschisa, luat totul intr-un context bine definit ci nu imaginar. La lansarea ultimului articol de posibilitatea unei improscari cu noroi a unui nevinovat, Andrei citeste printre randuri si imi spune ca este sufocant apararea lui Ionel Tutac.

Nici in dimneata asta nu mi-am dat seama dece este Andrei asa de fixat pe idea ca eu incerc sa apar pe Tutac si ce sa intamplat la Lugoj. A trebuit sa revad cu atentie mesajul initial a lui Andrei, sa-mi iau cateva note sa le studiez. Dupa revederea videolui care a inceput acest non-existant dialog, fac niste observatii la ce sa spus in video si la contributiile care au fost facute in ultimile 6 zile de Andrei. In afara de clipurile taiate pe care le reda, a trebui sa ma duc la intreaga inregistrare a evenimentului dela Lugoj, sa ascult cu atentie tot ce sa spus.

1. Am observat o obsesie de atac la persoana lui Ionel Tutac, un lucru pe care nu l-am priceput si nici observat pana nu am inceput sa vad si recitit mesajele lansate in ultimile zile. Am observat existenta unei obsesii si probabil existenta unor probleme personale cu Ionel Tutac. Asumtia pe care o fac este in baza repetarii numelui lui Ionel Tutac, o tactica folosita in actele publicitare Americane sa retii numele unui produs. Ca apologet, este alarmant astfel de apucaturi in numele datoriei de a trambinta adevarul, avand in vedere ca la aceasta intrunire pe langa Ionel Tutac au fost si alti Evanghelici pe care nu ii mentioneaza. Intr-un mod bizar, repeti imaginea cu Ionel Tutac unde spune: ”Desi exista unele lucruri minore care ne despart, exista foarte multe lucruri importante si commune care ne unesc.”

Ai repetat acest clip de 4 ori, ca si cum nu ne-am fi adus aminte dupa prima redare. Ai incercat o nota falsa in care sugerezi ca contextul a cea ce a spus Ionel Tutac sunt doctrinele. Aceasta greseala de interpretare ai facut-o si cu mine cand m-ai acuzat ca am facut aluzie la tine in mesajul meu. Ti-am spus personal ca tu nu ai fost tinta mesajului, si daca ai fi fost nu am nici o problema sa iti fac cunoscut. Un aploget nu face astfel de greseli de interpretare, de a pune concepte personale in gura altuia. Mergi mai departe sa faci declaratia ca : „“Eroarea de baza care se face in aceste strangere ecumenice este cea stabilita si afirmata si promovata din introducere de pastoral Ionel Tutac.” Contextul declaratiei tale este facuta in explicarea divergentelor profund doctrinare, teologice intre Baptisti si Ortodocsi sau Catolici. Cu alte cuvinte, tu faci o pledoare la o acceptanta majora, nu minora, in care Ionel Tutac nu vede marea despartire teologica care exista. Deci ai presupus ca in acest context Ionel Tutac face afirmatia care a facut-o.

Tu nu te opresti aici, si in analiza pshicologa, ajungi sa faci aluzie la superficialitatea gandirii liderilor Evanghelici in baza citatului lui Ionel Tutac. Cu mare ravna continui sa canti pe o nota falsa, aducand interpretarile tale, a ce a vrut sa spuna Ionel, tu fiind traducatorul adevaratului mesaj facut la aceasta intrunire. Mesajele de atac si aluzie cu exclusivitate la Ionel Tutac continua si in mesajele anterioare:

– Pe 1 februarie scrii: „Promotorul întâlnirii ecumenice de anul acesta de la Lugoj, pastorul Ionel Tuțac a trimis către persoana în cauză, eu “stimabilul”, o întrebare retorică: ce fel de întâlnire este aceasta de la Capela UEO dacă ceea ce el a organizat este întâlnire ecumenică.”

– Tot pe 1 februarie faci urmatorul comentariu la postarea Iosua Faur: „Excelent! eu aș înlocui X Y cu Ionel și Iosif, de exemplu. Mi-e greu să țin ritmul doar cu literele.” Sa fie doar o coincidenta in folosirea numelui de Ionel pentru persoana Y.

– Februarie 03 faci referinta din nou la Ionel Tutac: Ionel Tutac neagă și pare-se că mulți au fost convinși de retractări.

Am observat o obsesie in folosirea numelui lui Ionel Tutac, refuzand sa mentionezi reprezentantii Cultelor Evanghelice. Nu l-ai mentionat cu atata ravna nici pe pastorul David Nicola, avand in vedere ca el este pastorul senior a bisericii Harul, intr-un program interconfesional din 1997. Ionel Tutac era un tinar pastor sub ariva fratelui David la anii 1997, un lucru scapt din vedere. Ma face sa cred, si poate ca sunt gresit, ca exista o probleme care trebuie sa ti-o rezolvi cu pastorul Ionel Tutac.

2. La inceputul clipului video faci afirmatia ca Biserica Baptista Harul nu numai ca a gazduit dar a si organizat si participat. La sfirsitul clipului sa spui ca totul a fost pregatit din inainte, totul pus la punct foarte bine si minutios. La inceput dai impresia ca liderii bisericii au organizat, ca mai tarziu sa vorbesti de o implicatie Catolica Ecumenica bine stabilita. Deci cine sunt organizatorii: liderii Baptisti (gazda), sau Catolicii?

Ar trebui sa stabilim ce fel de intrunire a fost, pentruca sa creat confuzie prin uzanta termenului de intrunire Ecumenica. Istoric, „Octava de Rugaciune” este sub organizarea Catolica pe plan international, un program bine definit, la o unitate de rugaciune a tuturor bisericilor Crestine. Din discursurile celor prezenti, reprezentantul Catolic face mentiune la o intalnire Ecumenica, la fel ca si reprezentantul Bisericilor Evanghelice, a cardinalului dela Sibiu, plus un alt prelat. Restul liderilor nu fac mentiune la o intrunire Ecumenica, incluzand reprezentantii Ortodocsi, Evrei, si Evanghelici. Primarul Lugojului vorbeste despre unitatea crestinilor din Lugoj, un oras multicultural, mentionand un ecumenism intr-o unitate interconfesionala. In discursul primarului, nu ii scapa sa mentioneze ca este la cunostinta ca o unitate nu exista, fiecare denominatie actionand pe o autonomia a ei.

Din discursurile prelatilor se mentioneza urmatoarele ideii si cugetari:

– Lumina uneste

– Din lispa de uniune este necesara rugaciunea

– Suntem cetateni Crestini pentruca prin rugaciune cautam pe Dumnezeu

– Asipram la ziua cand toti ne v-om impartasi la aceasi paini si bea din acelasi potir

– Dureaza timp pana ajungem la caracterul lui Cristos

– Generozitatea lui D-zeu fata de generozitatea noastra

In mesajul pastorului Davic Nicole, cel care a tinut predica intrunirii, vorbeste de prezenta harului, de a invata sa colaboram cu duhul lui Dumnezeu. Si trebuie sa fac o paranteza la cuvintele folosite, in care pastorul David Nicola indeamna la o colaborare cu duhul lui Dumnezeu, nu in Duhul lui Dumneseu. Mesajul continua sa faca cunoscut amprenta lui Dumnezeu in Israel, Biblie si Biserica. L sfarsit diferiti prelati au spus rugaciunea Tatal Nostru in 5 limbi.

Perceptia Ecumenica exista in contextul a cel putin doua denominatii care devin minoritate in conceput celorlalti reprezentanti. In termeni general se vorbeste de o intrunire Ecumenica, iar in termeni tecnici de o intrunire interconfesionala, la o unitate cordiala de prietenie si posibila colaborare de proiecte in orasul Lugoj. Nu este nici o iluzie la cine sunt initiatori si organizatorii; Biserica Baptista jucand rolul de gazda, dar nu si de organizator. Daca iei in considerare ca corul a cantat, si sa dat o masa de dragoste, unii ar sustine ca este indeajuns sa fie considerati a fi organizatorii principali. Realitatea este ca organizarea evenimentului, este stabilita cu un an inainte, dand posibilitatea multor biserici sa poate procura un program tiparit, cu mesajele care au fost citite in cursul intruniri de rugaciune.

La fel ca si primarul Lugojului, toti cei prezenti sunt constienti ca legatura, sau unitatea interconfesionala di Lugoj are limite. Nu exista legaturi sau dialog interconfesional pentru o unitate doctrinara intre confesiunile participante. Mai mult de atat, multi nu fac aluzie la un eveniment Ecumenic in sensul Bisericii Catolice, care are ca scop final o unitate nu de spirit, ci fizica, sub conducerea eclesiala a Romei.

Deci, intrunirea dela Lugoj este vazuta diferit, in contextul confesiunilor participante. Dar daca am accepta faptul ca este o intrunire Ecumenica, as pune intrebarea care este pericolul?

Unitatea Credinciosilor Adevarati

Profesorul baptist Dr. Octavian Baban dela Univesitatea de Teologie din Bucuresti face urmatoarea analiza a credinciosului adevarat:

„Ce au în comun creștinii adevărați? Credința în jertfa lui Hristos și, de aici, mântuirea. Adică nașterea de sus, Duhul Sfânt, transformarea într-un om nou. De asemenea, au în comun Scriptura. Ce îi poate separa? Obiceiurile, tradițiile, învățăturile pe diverse aspecte de liturghie și organizare, sau de viață creștină (daruri, interpretări dificile ale Scripturii, etc), secundare față de mântuire, dar importante în trăirea vieții de credincios.”

Incercand sa analizam la rece situatia creata din imaginile dela Lugoj, Andrei denota ca nu poate exista o unitate cu Bisericile Ortodoxe, Catolice, si restul confesiunilor care nu sunt pe o linie doctrinara Nou Testamentala, Evanghelica. Foarte clar face puct si trage o linei la ce fel de unitati se pot face si cu cine. Zidul de separare intre confesiunile enumerate sunt mari, cu o imposibilitate de unificare teologica. Dupa sute de ani de conviventa cu restul confesiunilor, zidul despartiri ramane tot asa de mare, fara mari sperante de unitate. Nu cred ca exista vre-un Baptist in Romania care sa considere vre-o unificare cu Biserica Catolica sau Ortodoxa. Mai mult de atat, nu cred ca este vre-o sansa de o unitate interdenominationala intre baptisti si Penticostali sau alta denominatie.

Comunitatea crestinilor adevarati isi au radacina in jertfa lui Cristos, nimic altceva. Toti sunt deacord la acest punct, si nu este indoiala sau dezacord in ce reprezinta jertfa Crucii. Separarile (obiceiuri, traditii, invataturi, luturgia, viata crestina) sunt atat de extreme incat a se ajunge la niste intelegeri este o imposibilitate. Intrebarea ramane daca un Baptist se poate unii intr-o rugaciune cu restul confesiunilor Crestine?

Andrei spune ca face o avertizare baptistilor si Evanghelicilor la Logoj, impotriva falsei unitati promovate de biserica Catolica, o respingere a principiilor crestine care stau la temelia adunarilor Domnului Isus. In afara programului de rugaciune interconfesional vazut la Lugoj, sunt dovezi de respingere sau abandonare a temeliei adunarii Domnului Isus? Imi este frica ca alarma facuta de Andrei are mai mult o directie acuzatoare impotriva unei singure persoane, un nume care il repeta continu, ajungand sa ma acuze si pe mine ca as apara pe Ionel Tutac.

Consider ca am fost atacat personal de Andrei, insinuand ca stie ce este in mintea mea asa cum a facut-o si cu Ionel Tutac. Nu este nimic apologetic si nici in spiritul apologetilor sa mergi la un atac. Un aploget ar trebui sa stie ca apararea adevarului nu implica o sabie care taie pe toti, desecat pana si la intentiile mintii, pe care numai Dumnezeu le stie. Nu stiu daca Andrei se considera un apologet, insa se foloseste de o platforma de Apologetica Reformata, dand impresia de exercitare apologetica.

Concluzie

Atacuri personale nu isi au loc intr-un dialog apologetic. Pentru noua generatie de apologetiti este important sa stie ca nici un text sau carte te poate pregati pentru chemarea pe care o primesti din partea Domnului. Apologetii se comporta in spiritul Scripturii asa cum Petru l-a lasat, gata sa raspunda oricui de nadejdea care este in noi. Trebuie inteles ca nu noi sunetme cei care pun intrebarile si fac atacurile, ci in blandete dam socoteala de credinta primita, a cea ce suntem, credem si practicam.

Daca Andrei ar fi fost sincer in intentia de a avertiza un pericol la Lugoj, nu ar fi decupat si folosit numai clipurile lui Ionel Tutac si repetate in numeroase randuri. Mi sa parut ca m-am uitat la un video facut in ura, cu scop de subminare a credintei si caracterului lui Ionel Tutac. Pentruca mi-am spus opinia am fost atact si eu. Am fost acuzat de mai multe greseli, ultimul fiind in contextul lui Spurgeon, pierzand din vedere ca cel care a scris articolul sa folosit de aceasi tactica pe care Andrei insusi a facut-o impotriva lui Ionel Tutac. Articolul pe care l-am scris a fost si este in contextul ca este usor sa cazi prada unor iluzii si interpretari gresite. Nu mi-a trecut prin cap sa scriu articolul in scopul unei aparari a lui Ionel Tutac. Insa intr-un mod magic, am fost acuzat si de asta.

Nu sunt bun la atacuri, insa ca apologet mi-a fost dat darul sa raspund, de multe ori cu un text prea lung si plictisitor. Poate ca am invatat dela apologeti primelor secole, la scrierile lungi si meticuloase. Andrei, nu ai vrut un dialog, insa m-ai fortat sa-ti raspund. Rog pe cititori sa nu citeasca printre randuri ca nu am un astfel de mesaj. Coram Deo!

Ps.scuze pentru toate greselile gramaticale.

Caius Obeada

Acest articol a fost publicat în COMUNICATE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.