De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, fratele meu! Vai, sora mea!’ Nici nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, doamne! Vai, Măria Sa!’
Ci va fi înmormântat ca un măgar, va fi târât și aruncat afară din porţile Ierusalimului! Ieremia 22:18-19

Inevitabil într-o bună zi, cu toții vom muri, iar despre fiecare dintre noi se va zice a fost, însă este foarte important ca amintirea să fie una frumoasă. Deasupra mormântului tău oamenii vor scuipa sau vor vărsa o lacrimă? Asta depinde de tine acum. Ioiachim nu a fost un gentleman, iar sentința lui este rostită: va fi târât și aruncat afară din cetate. Cuvinte grele, prea grele pentru un rege. Vorbim aici de un tratament al leșului unui măgar care era târât cu caii spre incinerare la marginea cetății. 

Înțelegem că pe undeva înmormântarea este oglinda a ceea ce ai fost în viață. Am văzut înmormântări cu zece oameni, cu sute sau chiar mii. La înmormântarea lui Onisim Buzduga am avut brigadă de poliție răspândită la fiecare intersecție, pentru că la 27 de ani acest băiat cuminte, harnic și slujitor, proaspăt căsătorit a fost răpus de o boală grea. Cred că tot satul a fost la înmormântarea lui. Atâtea coroane nu am văzut în viața mea. Înmormântarea vorbește foarte mult despre cine ai fost în viață. 

Desprindem din următorul text câteva motive care îl determină pe Dumnezeu să rostească o sentință irevocabilă pentru acest rege cu caracter de măgar: 

Dar tu n-ai ochi și inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verși sânge nevinovat și să întrebuinţezi asuprire și silnicie. Ieremia 22:17

1. Lăcomia. Egoismul său și dorința de a investi în propriile pofte fără a avea ochi și inimă pentru săraci și nevoiași. Ioiachim este văzut de Dumnezeu ca un om de piatră (fără inimă) și orb (fără ochi pentru alții). Cam așa vede divinitatea un om cuprins de duhul avariției, care nu poate vedea până dincolo de sine însuși. Cei mai singuri în fața morții, cei mai săraci și cei mai puțin regretați sunt oamenii lacomi și zgârciți, preocupați doar de vacanțe de lux și avere. Nu e nimeni care să-i bocească, pentru că majoritatea au fost țepuiți de ei. 

2. Tâlhărie. Ai ochi să verși sânge nevinovat. Prin vicleșuguri, tunuri financiare, nedreptăți și compromis Ioachim urmărea un singur lucru, averea. Parcă era unul dintre politicienii noștri. Nu mai dădea doi bani pe a fi în slujba poporului, preocupările erau strict egoiste. Acești oameni în general sfârșesc prin pușcării devastați de dosare penale și procese. Omul care își clădește viața luxuriantă pe sângele nevinovat al „sclavilor de rând”, este un amărât de măgar sălbatic, chiar dacă e la bordul unui bolid cu mulți cai putere.

3. Asupritor. Întrebuințezi asuprire. Asta înseamnă că suma preocupărilor cotidiene era de a stoarce cu orice chip resursele unui popor slăbit de puteri. Dădea legi în interes propriu, punea presiune și amenințare pe supușii săi nevinovați. Iar acest lucru a devenit un mod de a fi, un stil de viață pentru regele corupt. Când moare un sfânt, cetatea îl plânge, când moare un asupritor e sărbătoare națională. Sunt foarte curios cine a regretat moartea torționarului Vișinescu. Puțin probabil ca un astfel de om să aibă fani și bocitori. După o viață de câine urmează o moarte de măgar. 

4. Silnicie. Întrebuințezi silnicie. Pretutindeni pe unde mergea, Ioiachim răspândea silnicie. Oamenilor le era silă, lehamite, greață să-l mai vadă în public. Pentru aceasta era viața lui. Străbunul său Solomon a zis o vorbă înțeleaptă: „Gura celui neprihănit este un izvor de viață, dar vura celor răi ascunde silnicie”. Proverbe 10:11, dar oameni în genul lui Ioiachim sunt neinteligenți, ei nu citesc nici măcar testamentele părintești, eventual pe cele referitoare la avere. Și realist vorbind, cum ar putea un om de pe pământ să fie înțelept fără să citească Biblia? Inteligent poate, dar înțelept nu. 

„Nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, fratele meu! Vai, sora mea!’ Nici nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, doamne! Vai, Măria Sa!”.

Cine să îl plângă? Acest soi de oameni mor divorțați, cu copiii abandonați pe la bunici, cu părinții prin azile, cine să îi plângă? În general te plânge omul care a beneficiat de bunătatea ta, care a primit o vorbă bună de încurajare, căruia i-ai făcut dreptate, dar un om ca Ioiachim, în ciuda funcției publice pe care a ținut-o ocupată, nu a realizat nimic pentru oameni, s-a gândit doar la sine. 

Fii cinstit! Urmărește binele cetății! Gândește-te și la nevoiași! Fii un izvor de înțelepciune! Respectă-ți semenii! Iubește pe oameni, și nu vei muri ca un câine târât spre un cimitir sinistru, ca un leș de măgar târât afară din cetate spre incinerare, ci vei avea parte de o moarte onorabilă. 

Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El. Psalmul 116:15

Fugi de o viață ieftină, urmată de o moarte ieftină, o înmormântare de măgar și o veșnicie de demon! Învață să trăiești cu Hristos, ca să știi să mori bine. Iar eternitatea să fie o certitudine fericită. 

Sursa:

https://onisimbotezatu.blog/2020/01/11/regele-magar/