Secretele instruirii cu succes a copilului…

Specialiștii în educație, neuropsihologie, sociologie și teologie încearcă să descifreze secretele instruirii cu succes a copilului. Fiind în contextul sărbătorii întrupării Mântuitorului Isus Cristos, remarcăm cu ușurință câteva detalii semnificative în copilăria și adolescența Lui:

I. Pruncul Isus A FOST ADUS DE părinții la Templu.

În a opta zi, părinții I-au pus numele Isus, după porunca dată de înger (Luca 1:31) și L-au tăiat împrejur (2:21), după porunca lui Dumnezeu din Geneza 17:12. Ziua a opta corespundea și cu sfârșitul primei perioade de curățire a femeii după naștere (Levitic 12:2). Perioada de curățire se încheia după treizeci și trei de zile dacă copilul era băiat, sau după șaizeci de zile dacă noul născut era fată (Levitic 12:3-5).

Abia după aceea copilul trebuia adus la Templu și închinat înaintea Domnului, alături de jerfele cerute de Lege (Luca 2:21-24).

II. La vârsta de doisprezece ani, adolescentul Isus A VENIT CU părinții la Templu.

Cu un singur verset (2:42), evanghelistul Luca acoperă doisprezece ani din copilăria lui Isus. La vârsta de treisprezece ani, un băiat iudeu intra în rândul adulților prin ritualul Bar-Mițva. Începând din acel moment, tânărul evreu era obligat să asculte Legea și era tras la răspundere pentru fiecare încălcare a ei. Responsabilitatea lui pentru propria creștere spirituală devenea mult mai serioasă. Probabil că Isus a fost luat de Iosif și Maria la Ierusalim tocmai în vederea pregătirii Lui pentru acel moment de ,,responsabilizare timpurie”. Luca nu pomenește nimic despre desfășurarea ritualului din Templu, însă prezintă incidentul care a avut loc la sfârșitul sărbătorii. Părinții au plecat spre casă, alături de oameni din zona lor și după o zi de mers au constatat că Fiul lor nu este cu ei, motiv pentru care s-au întors să-L caute la Templu. ,,După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. Toți care-L auzeau rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui” (Luca 2:46-47). Când părinții îi cer socoteală de gestul Lui, din răspunsul primit ei înțeleg apartenența și identitatea Lui: ,,De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuia să fiu în Casa Tatălui Meu?” Cât de ciudat a sunat acest răspuns în urechile lui Iosif, tatăl lui adoptiv! Biblia menționează că ei ,,nu au înțeles spusele Lui. Apoi S-a pogorât împreună cu ei și le era supus…”. Le era supus.Sunt două comentarii scurte pe care Luca le face cu referire la Isus, comentarii care se constituie în două tranziții:

1. ,,Pruncul creștea și se întărea; era plin de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era peste El.” Această tranziție face legătura între întrupare și mergerea Lui cu părinții la Templu.

2. ,,Și Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” Această tranziție face legătura între vârsta de doisprezece ani, când a mers cu părinții la Templu, și intrarea Sa în slujba publică.

III. Când a devenit adult, și tot restul vieții Sale pământești, Isus a mers la Templu FĂRĂ părinți.

Exemplul lui Isus, copil, adolescent și adult este un modelul ideal pentru fiecare pereche de părinți.

Luigi Mițoi

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.