Zilele acestea se distribuie prin România un chestionar de 39 de întrebări / subiecte, adresat „elevilor de liceu, profesorilor și părinților acestora”. E conceput să obțină informații despre viața intimă a adolescenților din România, în primul rând „orientarea sexuală” și dacă au fost hărțuiți pe motive de „orientare sexuală”. Chestionarul îl găsiți aici:

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdpoLLHORZ8YYd3_m7EH7HX2GLOIzBD1wl4HZM9SaKcqcEC3g/viewform

Rog toți părinții din România să nu permită copiilor lor să acceseze acest chestionar indecent și mai ales să nu le permită să răspundă întrebărilor. Rog, de asemenea, pe cei care citesc aceste rânduri să atenționeze pe alți părinți care la rândul lor să nu permită copiilor lor să acceseze chestionarul ori să răspundă la întrebări.

Chestionarul se adresează adolescenților din Grecia, Bulgaria, România și Lituania, țări unde „hărțuirea” homosexualilor este aproape de zero. Statisticile europene de până acum denotă că în aceste țări, și în general în Estul Europei, hărțuirea homosexualilor e aproape inexistentă. Se caută exagerări pentru a amplifica și mai tare țipetele celor care pretind că sunt discriminați.

Nu vă lăsați înșelați. Chestionarul acesta este o capcană pentru minte, de care trebuie să vă păziți copiii. E otravă pentru suflet. El nu are nimic de-a face cu „toleranța” ori „combaterea intoleranței”. Rezultatele chestionarului vor fi exagerate și folosite împotriva, în primul rând, al creștinilor și vor fi transformate într-o pistă de lansare a unei campanii de intoleranță împotriva noastră.

Veți observa că această pârghie de promovare a confuziei și dezorientării sexuale în România e finanțată de Uniunea Europeană. Dacă ajungeam în Parlamentul European aș fi luat atitudine împotriva acestui chestionar, aș fi solicitat o investigație privind modul în care fondurile au fost alocate, aș fi solicitat dosarele aferente acestui proiect și v-aș fi informat. Poate acum vă dați seama și mai bine de importanța ca unul dintre noi să ajungă în Parlamentul European și să informeze de risipa de bani care se face în detrimentul nostru și în sprijinul distrugerii valorilor.

Așa s-a întâmplat că recent am participat la o întrunire a politicienilor creștini din Houston. Ne-am adunat câteva sute. Frumos, poate spun unii dintre voi! Este. Dar, întreb eu, în România de ce nu putem strânge laolaltă un număr la fel de mare de politicieni autentic creștini care împreună, prin rugăciune și masă comună, să-și dedice talentul pentru promovarea valorilor creștine în cetatea lor?
Întrunirea, însă, a avut și un ton de descurajare. Anul viitor vor fi aleși sute de magistrați și funcționari publici în Houston și în aria metropolitană. Pentru prima dată în istoria orașului numărul creștinilor care candidează la aceste funcții este mai mic decât cel al posturilor disponibile. Ceea ce însemnă că majoritatea celor care vor fi aleși în funcții anul viitor nu vor fi creștini.

Cine e vinovat pentru asta? Fiecare dintre noi, și în primul rând cei care ne îndoim, nu avem curaj, suntem timizi, ori credem că problemele care se produc azi sub ochii noștri, fie că nu ne afectează (ceea ce nu deloc adevărat), fie că vor fi rezolvate de copiii noștri (ceea ce e îndoielnic). Dar pentru ca asta să se întâmple,este nevoie ca generația noastră să fie un model de inspirație pentru ei.