La granița confruntărilor dintre puteri: animism vs. creștinism

Ne-am suit transpirați, obosiți și murdari în elicopterul care a venit să ne recupereze din comuna Mahazoarivo, în inima regiunii acoperite atât cu păduri joase, cât și cu dealuri golașe, iar spre munți, cu junglă deasă și copaci înalți. Avusesem o zi obositoare, iar lumea din sat se înghesuise atât de aproape de noi în timp ce le proclamam Evanghelia în plin soare tropical, încât transpirația noastră se amestecase cu mirosul acid al pielii lor. Izbucnise deodată o ploaie puternică, tropicală, care ne-a udat suficient de tare până să ne punem la adăpost. Eram îngrijorați de difuzor și microfoane, așa că am ajuns mai greoi în mica școală dărăpănată ce ne ținea loc de adăpost, dar cu instrumentele acoperite cu husele de ploaie. Hainele erau umede pe noi, dar nu ne păsa atât de tare, pentru că totul era umed și mocirlos în jurul nostru. 

Micul grup care coborâse din pasărea de fier, elicopterul care ne lăsase la marginea comunei, era alcătuit din păstorul André, eu și păstorul Njaka. În sat ne aștepta păstorul Clovis, care pregătise o întrunire între mine și regii din sat și împrejurimi, douăzeci și unu la număr. Cumpărasem un teren cu ajutorul păstorilor români Ciprian Bârsan și Daniel Hada pentru mica biserică plantată în sat, însă regii schimbaseră locația lui în ultimii doi ani pentru că era lângă cimitir și deranja spiritele strămoșilor și zeii locali. 

De doi ani îi purtau de pe un deal pe altul, fără ca ei să fi avut posibilitatea să își încropească o mică baracă în care să se adune pentru închinare. Douăzeci și unu de regi, în mare parte animiști, închinători la spiritele strămoșilor și la zeii regiunii lor se temeau că mica comunitate de creștini le deranjează spiritele și aduc asupra lor blesteme și boli. Iată o ciocnire reală între două lumi spirituale, care m-a pus pe gânduri.

Evanghelizarea pentru această zi, însă, nu se terminase. Mai era încă lumină, deși era în jurul orei cincisprezece, așa că mai puteam să facem o evanghelizare până la 1700, când trebuia să ne îndreptăm spre locul de înnoptare din marginea junglei. Aveam în jurnalul de bord și satul Ambohimanana. Așa că, uzi, obosiți și plini de noroi, am urcat rapid în elicopterul ce a venit să ne recupereze și ne-am îndreptat spre Ambohimanana. 

Am lăsat în urmă Mahazoarivo, apoi am lăsat în dreapta râul care îl străjuia și am continuat spre nord-vest, spre munții acoperiți cu păduri dese tropicale. Nu am zburat decât vreo 10 minute, care pe jos înseamnă vreo 5 ore bune de mers și am descoperit satul. Ne-am învârtit deasupra lui, iar pilotul a decis că cel mai bun loc de aterizare era pe dealul de lângă sat. Ne-am apropiat de vârful lui, iar acolo, înfipți în pământ, erau cel puțin 25 de stâlpi de piatră, lungi ca niște sulițe ce împungeau cerul, unii dintre ei ajungând la înălțimi de 4-5 metri. Erau altarele satului, locul în care se sacrifică animale pentru spirite și zei, după cum deja știam, pentru că astfel de altare sunt parte din închinarea animistă. 

M-am cutremurat puțin la gândul că am aterizat lângă acești stâlpi de piatră. Așteptam acolo ca puținii creștini din sat să urce. Lor li s-au alăturat în grabă alții și alții din sat, curioși să vadă elicopterul așezat lângă locul lor sacru, surprinși de oamenii care tocmai coborâseră din înălțimi și îi întâmpinau lângă uriașa pasăre albă.

Îmi era puțin frică, pentru că nu era prima întâlnire și ciocnire cu credințele animiste. Și știam cât de puternice sunt vrăjile aruncate de către șamanii și vrăjitorii malgași asupra celor care cutezau să deranjeze liniștea strămoșilor lor, asupra celor care aveau „obrăznicia” și curajul să aducă o altă religie și alți dumnezei în tărâmul celor care domneau peste acele ținuturi din moși-strămoși. 

Nopți de coșmar i-au așteptat pe unii dintre pastorii români care au cutezat să predice Evanghelia în aceste pământuri, vești rele din partea familiei, atacuri demonice asupra căminelor lor sau alte lucruri chiar mai înfricoșătoare. De aceea îmi era frică de această ciocnire dintre cele două lumi spirituale: cea a luminii, dominată de puterea Regelui Hristos Isus și cea a întunericului, dominată de domnitorii întunericului acelei zone.

Dar oare aveam dreptate să mă tem de acest tărâm al spiritelor? Îmi pierdusem încrederea în Regele Regilor și Domnul Domnilor?

Înainte să răspund la aceste întrebări, aș dori să vă introduc în lumea animismului, în general, iar în particular, în lumea animismului din Madagascar. Cine sunt animiștii? Am surprins cu această întrebare chiar pe unii din zona europeană deoarece mulți oameni, unii chiar creștini, practică anumite forme de animism. 

Cineva iese din casă să meargă la lucru sau în oraș, dar a uitat ceva în casă. Dar nu mai are curajul să se întoarcă, să nu-i poarte ghinion. Mergând pe stradă, vede o pisică neagră care o traversează și începe să tremure. O să aibă o zi grea! Este al treisprezecelea la biroul în care se ține ședința de lucru. O să îi meargă rău! În mașină, prinsă de oglinda retrovizoare, este o cruciuliță. Este o amuletă care să îi aducă protecție. Sau, mai mult, poartă Biblia cu el în bagaje, deși nu o citește deloc. De ce? Ca să îi ofere ocrotire în călătorie! Sau o ține în casă, iar din când în când o șterge de praf cu satisfacție gospodina casei. Este „fetișul” care ocrotește întreaga familie, oriunde s-ar afla. Ce dur sună, însă ce adevărat este! Încercăm să îl ascundem sub un nume mai puțin agresiv, spunându-i superstiție, însă în fond, este un animism mai atenuat. 

Lumea animistă este însă mult mai complexă. Ea se regăsește geografic începând cu Insulele din Pacific, popoarele din sud-estul Asiei care nu sunt budiste sau musulmane, aborigenii din Australia, majoritatea triburilor de pe dealurile și munții Indiei, Africa continentală și insulară, triburile din Siberia sau popoarele native din nordul și sudul Americii sau din partea centrală a Americii – sunt animiști. 

Citiți mai mult accesând:

https://noifrontiere.ro/la-granita-confruntarilor-dintre-puteri-animism-vs-crestinism/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s