Prin anul 59 Sfântul Apostol Pavel era reținut de autoritățile romane în Cezareea (Faptele apostolilor cap. 23-25). În urma audierii sale și a acuzatorilor săi de către procuratorul roman de curând instalat în funcție – Porcius Festus -, acesta îi propune acuzatului ca procesul să fie reluat în Ierusalim. Știind că fusese de curând ținta unei complot eșuat, apostolul refuză oferta guvernatorului, făcând uz de dreptul său legal de a fi judecat de cezar (Nero, la acea vreme), la Roma. Pe această cale, evita pericolul reprezentat de uneltirile conaționalilor lui fanatici și împlinea planul pe care Dumnezeu însuși i-l revelase printr-o viziune – acela de a-l vesti pe Isus Hristos la Roma. Dreptul de care s-a folosit Sfântul Pavel se numea „provocatio” și fusese legiferat în anul 509 î.Hr. Pentru a-și împlini voința suverană, Dumnezeu folosește adesea lideri politici, instituții, convenții și legi ale societății umane. Într-un regim democratic, dreptul la vot este una dintre posibilitățile prin care creștinul își poate îndeplini nobila menire – aceea de a participa la împlinirea planului divin în istorie. Nu știm peste cât timp va conta votul nostru de mâine, chiar dacă nivelul nostru de trai nu se va ameliora considerabil.

Ciprian Terinte