Pe 18 noiembrie 1830, am rămas cu aproape 8 șilingi. Când mă rugam împreună cu soția mea dimineața, am fost călăuzit să Îi cer Domnului bani. Patru ore mai târziu, o soră mi-a spus:

– Nu vreți ceva bani?

I-am răspuns:

– Când am renunțat la salariu, le-am spus fraților că Domnul va fi singurul căruia Îi voi spune nevoile mele.

Ea mi-a zis:

– Dar El mi-a spus să vă dau niște bani. Aproape cu două săptămâni în urmă L-am întrebat ce ar trebui să fac pentru El, și El mi-a spus să vă dau niște bani. Sâmbăta trecută gândul acesta mi-a venit din nou cu putere în minte și de atunci nu m-a părăsit.

INIMA MEA S-A BUCURAT VĂZÂND CREDINCIOȘIA LUI DUMNEZEU.

(Autobiografia lui George Müller)

Via: Marius Cimpoae