Ce bine-ar fi…

Ce bine-ar fi frumosul să se vadă

Și dup-un chip fermecător de om!

Ar fi ușor să îi descoperi rodul

Ascuns ca după frunzele din pom.

Dar ce folos când fața-i ca de soare

Iar în ascuns e un vârtej de vânt?

Prea mulți au zâmbetul de aur

Și-n inimă o ură de pământ!

La prima înfățișare par arhangheli

De la a doua, se prefac în zmei,

După un timp mai lung, de-acomodare

Te îngrozești ce poți vedea în ei!

Doar omul cel născut din Dumnezeu

E sincer precum este floarea!

Nu poate fi decât ce vezi la el

Îi simți parfumul și-i vezi culoarea!

Ce bine-ar fi să fim mereu așa

Când omul simplu ne privește!

Să fie-n inimă ce este și pe chip

Căci doar atunci creștinul strălucește!

Autor:Daniel Hîrtie.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ce bine-ar fi…

Comentariile sunt închise.