Durere

Durerea trupului îmi spune
Că-s din țărână construit,
Că am un suflet care tinde
Spre viața cea din infinit.

Nu pentru lume mi-e menirea
De-a fi aici, om, important,
Durerea trupului mi-aprinde
Un dor de țărmul celălalt!

O suferință și-o durere
Mi-a fost umblarea pe pământ!
Printre suspine și necazuri
A trebuit Doamne, să-ți cânt!

Acum, când zorii dimineții
Aproape, Doamne, se ivesc,
Eu sufăr, plâng în duhul meu
Și-ți spun cu lacrimi, Te iubesc!

N-am fost în toate o lumină
Nici robul sincer pe care-l vrei,
Dar, iartă-mă și dă-mi o șansă
Să strălucesc printre ai Tăi!

Tu-mi știi nespusa-mi tânguire
Din nopțile prin care gem,
Te rog din patul de durere
Să nu mă lași ca să mă tem!

Fă-mi inima candelă aprinsă
Să ardă pentru al Tău Cer,
Nimic din lumea păcătoasă
Să nu mă oprească să Te chem!

Implor cu multă stăruință
Mai toarnă-n mine untdelemn,
Să simt putere de credință
În rugăciune când Te chem!

Cuptorul mi-e încins de Tine
Fiindcă vrei să fiu curat,
Să nu existe gram de zgură
Nici urmă neagră de păcat.

Îți mulțumesc frumos de harul
Cu care zilnic mă onorezi,
Prin suferință mă ții tare
Fiindcă vrei să nu mă pierzi.

Te voi sluji cu toată cinstea
Cât viață-n trup îmi vei lăsa!
Chiar de mă doare curățirea
Eu prin cuptor Te voi lăuda!

Autor:Daniel Hîrtie.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.