BUCURIA DE A DĂRUI ȘI A PRIMI

Un tânăr student a ieșit la plimbare cu profesorul său. În timp ce se plimbau, pe cealaltă parte a drumului, studentul a văzut o pereche veche de pantofi, care pesemne că aparțineau țăranului sărac care lucra în câmp în apropiere și deja își termina lucrul.

Studentul îi spuse profesorului: ” Haideți să glumim pe seama acestui țăran. Să-i ascundem încălțămintea și să-l urmărim, în ascuns, să vedem ce va face”.

Atunci profesorul îi răspunse: ” Tinere, niciodată să nu glumești pe seama scârbei și durerii altuia. Dar de vreme ce ești bogat, poți să te bucuri de următorul fapt – pune câte o monedă de aur în fiecare pantof apoi ne vom ascunde în tufiș și vom privi reacția lui”. Studentul așa și a făcut și ei s-au ascuns în tufișul cel mai apropiat. Țăranul, în curând și-a terminat lucrul și a venit la locul unde și-a lăsat pantofii și paltonul.

În timp ce se încălța, a simțit ceva în pantoful său. La început a crezut că e o piatră, dar în curând și-a dat seama că e o monedă de aur. El a rămas uimit văzând moneda de aur, a privit gânditor în jur, un oarecare timp, dar nu văzu pe nimeni. A pus moneda în buzunar și a început să încalțe al doilea pantof, dar spre uimirea lui, a găsit și acolo o monedă de aur.

Deodată, fiind profund uimit, a căzut in genunchi, și-a îndreptat fața spre cer și a început să se roage și să mulțumească.

În rugăciunea sa el a pomenit-o pe soția sa grav bolnavă, pe copiii săi care nu au ce mânca, și acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei în sfârșit vor fi salvați.

Studentul sta și privea, șocat, cu ochii plini de lacrimi. Profesorul îl întrebă: ” Dacă ai fi glumit în modul în care ai dorit la început, ai fi fost mai fericit decât te simți acum?”.

Tânărul a răspuns: ” D-le profesor, mi-ați dat o lecție pe care nu o voi uita niciodată! Acum am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte: cel ce dăruiește este mai binecuvântat decât cel ce primește! Prin urmare, dacă vrei să faci un bine, grăbește-te că nu vei regreta. Urmează-ți glasul conștiinței și nu te abate din calea virtuților.”

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.