Au înflorit brândușele de toamnă,

Iar ghioceii stau sub frunze-ascunși,

-N-ai vrea să trecem peste iarnă,Doamne,

Să mai-nflorești o primăvară, printre nuci?

-N-ai vrea să nu ne ”țină calea”

Vânturi și geruri-nfometate,

De adevărul ce l-ai pus în noi,

Splendori de pietre nestemate?

N-ai vrea să prelungești bogata toamnă,

Cu rod îndestulat și hainele-i frumoase ,

Ale celei mai bogate și distinse -doamne?

N-ai vrea?

-V-am dat din primăvara veșniciei,

În Golgota când v-am iertat,

Dar mulți din voi ați risipit-o,

Și-acum ;Vă temeți de iernat.

-Voi ați schimbat căldura inimii în ger,

Și rugile în ale ”lumii-sărbătoare,”

Dulceața poamei din Cuvânt,

Pe lumea ce vă minte și acum vă doare!

-Voi ați ales ca să schimbați vântuțul

Ce-l bate Duhul Sfânt;subțire-ncetișor,

Voi ați ales tornadele nebune,și-acum ;

De primăvara Duhului cel Sfânt vă este dor?!

-Eu n-am schimbat nimic!

Din bunătatea dăruită,

Nici din iertare

Și nici din vara prelungită!

-Nu v-am lăsat flămânzi,

De tot ce-i bun și primăvară,

Voi ați dorit să vină iarna ,

Ce va -ngheța -n curând tot ce-i afară!

-Veniți de pe poteci înfrigurate,

La primăvara ce v-am dat-o în pustie!

Aduceți roade vrednice de pocaință

Și iarna?n-o să stiți că a venit sau c-o să vie!

Autor: Sanda Tulics | Album: Foșnet stelar