Cumpătare

Când inima îți dă semnale
Și-ți spune să te odihnești,
N-o ignora, fă-ți timp azi frate
Dacă mai vrei să mai trăiești!

Semnalul ei e foarte sincer
Și-ți spune să te mai oprești
Din alergarea cotidiană
Pe care nu o neglijezi.

Mai meditează la Cuvânt,
Mai cântă-I Domnului cântare,
Mai roagă-te făcându-ți timp
De cât mai multă cercetare.

Mai stai de vorbă cu nepoții,
Mai lasă stresul cel firesc,
Mai iartă, uită și iubește,
Fii omul cel dumnezeiesc!

Fă-ți timp să mai admiri o floare,
Un ciripit de păsărele,
Mai lasă-ți salopeta roasă
De vrei să mai privești la stele!

Mai scrie gânduri minunate,
Mai cugetă la Dumnezeu,
Nu asculta vorbele rele
Ce-ți tulbură lăuntrul tău.

Invață să fii mai cumpătat,
Mai chibzuit de azi ‘nainte,
Adu-ți aminte de copii
Că au nevoie de părinte.

O zi, e-un dar nemeritat
Pe care Domnul ni-l oferă,
Dacă vom fi mai înțelepți
Și sănătatea ne prosperă.

Să fim mai educați cu viața
De vrem să fim eficienți,
C-atât de fraged este omul
Încât se sparge în bucăți!

Să prețuim cu scumpătate
Sufletul, trupul și duhul,
Să nu uităm că viața-i scurtă
Și nu vom moșteni pământul!

În anii vieții pământești
S-avem priorități sfințite,
Să dovedim că Dumnezeu
Ne este Domn și bun părinte!

Autor: Daniel Hîrtie.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.