Poate-ai auzit Cuvântul,

Mai demult și l-ai primit.

Însă l-ai lăsat cu timpul,

Și din nou te-ai murdărit.

Ai lăsat pe Domnul vieții,

Pentru lucruri de nimic,

Căci plăcerea tinereții,

La scurt timp te-a biruit.

Cu frumoasa ei copertă,

Te-a atras și te-a vrăjit,

Căci în asta e expertă,

Și pe mulți i-a păcălit.

Stai golit acum pe gânduri,

Și te-ntrebi de-a meritat,

Ai pe față poate riduri,

Căci de mult timp ai plecat.

Privești trist și abătut,

Și te miri cum s-a ‘ntâmplat.

Vrei s-o iei de l-a început,

Dar ceva parcă-i blocat.

Dacă-n piept mai ai suflare,

Tot mai poți face ceva.

Domnul vrea să-ți dea iertare,

Pentru toată vina ta!….

Cel rău nu va renunța,

Să te-atragă în cursa sa,

Însă chiar nu va putea,

Fără aprobarea ta.

Să nu uiți asta vreodată,

Că atât timp, cât trăiești,

Lupta nu e terminată,

Nu e timp să zăbovești.

Doar fiind atent în gardă,

Treaz și bine echipat,

Vei fi cap mereu, nu coadă ,

Fiu de Rege neînfricat.

Pîslaru Cristina

08.08.2018