Când eram în armată (Marcel), număram spre finalul ei câte zile ne-au mai rămas până la „liberare”, cum îi spuneam noi terminării serviciului miliar. Am început această numărătoare (AMR) când mai aveam 100 de zile de armată. AMR-ul (a mai rămas) a început să scadă: 100, 99, 98, …, 52, 51.

    În lucrarea de misiune nu avem AMR. Nici nu vrem să atingem un anumit număr de ani pe câmpul de lucrare pe care i-am stabilit. Însă vedem că deja s-au dus 6 ani de muncă, iar restul ne stă în față. Nu știm la cât vom ajunge. Poate după 10 ani Dumnezeu ne va spune să venim spre casă. Poate după 20 de ani. Noi am dori să stăm mult, chiar toată viața, să fim instrumente bune și oameni credincioși lui Dumnezeu, să fim o binecuvântare pentru Împărăția lui Dumnezeu și pentru Biserica lui Hristos din Madagascar și să purtăm în noi „împuternicirea Duhului Sfânt” în orice plan al vieții în care slujim: Evanghelizare prin proclamare, prin ajutor medical, prin educație creștină și plantare de biserici, prin ajutorare.

     Dar avem nevoie de dvs alături de noi în acest frumos, dar greu proces al misiunii transculturale. Să mergem împreună înainte!

PUTEȚI CITI SCRISOAREA ÎN FORMAT PDF AICI

PROVOCĂRI LEGATE DE MICUȚA NAOMI

În luna aprilie ni s-a născut Naomi, la un mic spital din Antsirabe. La un control de rutină legat de sarcină, medicii au decis că Ioana trebuie să facă cezariană urgent, așa că am fost împreună câteva zile în spital, în timp ce Denisa și Tabita ne-au ajutat cu copiii noștri acasă. Aproape de noi au fost și familia Popa – Florin și Alina, care ne-au încurajat și tot timpul ne întrebau cu ce ne pot fi de folos, ca toate să fie bine acasă, pe timpul cât Ioana a stat în spirtal, iar eu am ajutat-o, fiind greu pentru ea să se deplaseze din pricina operației suferite.

După ieșirea din spital, a trebuit să obținem actele pentru fetița noastră Naomi. A fost un proces dificil, pentru că Primăria orașului era în grevă de trei luni. Am luptat cu un sistem birocratic foarte complex în Insulă pentru ca Naomi să poată fi scoasă din Madagascar împreună cu noi, familia, pentru lunile iulie și august: de la Primărie la Tribunal, de la Antsirabe la Antananarivo, de la un minister la altul, acte trimise de la Antsirabe în Pretoria și înapoi. După multe insistențe și trăiri cu „sufletul la gură” că nu ne ajung actele la timp, am reușit în cele din urmă să o scoatem la capăt, cu ajutorul și prin harul lui Dumnezeu.

Sursa: https://misiunemadagascar.ro/credinciosia-lui-dumnezeu-in-insula-rosie/