VITALII SLUPETSKII 1977 – 2019

Pe Vitalii nu l-am cunoscut personal, deși mi-aș fi dorit, însă i-am apreciat întotdeauna munca și dedicarea cu care făcea ceea ce era chemat să facă…

A plecat, după părerea mea prea devreme sau… înainte de vreme, lăsând în urmă un gol imens în inima familiei, a prietenilor, a cunoscuților dar și multe întrebări fără răspuns…

Mai înainte de a fi un bun instrumentist și un sunetist de excepție, Vitalii a fost un om care şi-a știut chemarea făcută de Domnul şi a slujit, cum a putut mai bine, Celui ce i-a încredințat această slujbă.

Plecarea lui Acasă trage câteva semnale de alarmă la care ar fi bine să luăm cu toții seama…

Din dorința de a face cât mai mult pentru Cel care ne-a răscumpărat, ajungem de cele mai multe ori să forțăm limitele capacității noastre fizice (cară, montează sunet, cântă/predică, sonorizează, apoi demontează, condu sute de km spre alt eveniment…) lucruri care, la un moment dat, își pun amprenta pe starea sănătății deteriorând-o încet dar sigur… Odihna își are rolul ei. Nu întâmplător Domnul a lăsat o zi, dintr-o săptămână, dedicată… odihnei!!!

Este adevărat că la acest fapt contribuie și marea majoritate care, din comoditate sau din lipsa unei identificări concrete a lucrării încredințate, preferă să fie slujită decât să slujească. Astfel avem o mână de oameni activi iar restul pasivi, simpli spectatori care, culmea, tot ei sunt cei nemulțumiți pentru că nu sunt slujiți „corespunzător nevoilor lor”, se simt mereu singuri, neacceptați și neiubiți așa cum vor, punând în felul acesta presiunea și responsabilitatea tot pe umerii celor care… fac ceva!

Dincolo de orice alt aspect social, rămâne conștientizarea biblică a incertitudinii zilei de mâine. Împăratul David a rostit un mare adevăr când a spus:”Viu este Domnul că între mine și moarte, nu-i decât un pas!”

Tânăr sau bătrân, sănătos sau bolnav, bogat sau sărac… ești atât de fragil încât între tine și moarte nu este decât… un pas!!! Când realizezi dimensiunea acestei realități, trăiești fiecare zi așa cum trebuie!

Vitalii a lăsat în urmă o soție și cinci copii, iar aceștia vor avea nevoie de sprijinul nostru în rugăciune.(și nu numai…)

Până la Marea Întâlnire, Acolo în Împărăție, unde nu vor mai fi AVC-uri și alte boli, rămâne doar rugăciunea ca Domnul să lase mângâierea Lui peste inimile tuturor (în mod special peste soție și copii) și dorința ca El să umple golul din inimă lăsat de plecarea lui Vitalii, prin prezența Lui din plin!

Să ne revedem cu bine, ACASĂ, Maestre!

Dragomir Christian

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.