Te vad din cer adeseori creștine,

Te vad trudit cu pasul obosit,

Te vad zdrobit când încercarea vine,

Si-astepti ades’ sa vina un sfarsit!

Sa se sfârșească odată suferinta,

Si greul care nu-l mai poti purta,

Dar vreau să-ți spun ca iti măresc credința,

Prin fiecare greu, din viața ta.

Te vad din cer, cand lacrima iti curge,

Si trupul tau e frânt si obosit,

Însă a Ta credința nu o smulge,

Nici cel mai tare vânt de răsărit.

Chiar dacă greu-i, greu si intristarea,

A-ntunecat întreagă fiinta ta,

Astepti cu dor sa vina primavara,

Si soarele sa vina-n viata ta.

Te vad din cer si sti ca sunt cu tine,

Chiar dacă uneori nu înțelegi,

Dar vreau sa sti iubitul meu prea bine,

Căci roadele doar toamna le culegi .

Si orice pom, întâi s-aduca roade,

Este bătut de soare si de vânt,

Asa este cu cel ce ma iubeste,

Aceasta este viata pe pământ.

Fi dar tu linistit si mergi ‘nainte,

Căci tot ce nu mai poti ,o sa pot Eu,

Căci mai presus de fapte si cuvinte,

Sta bratul Meu divin de Dumnezeu.

Si daca soarele azi mai răsare,

Și dacă luna încă s-a ivit,

E pentru ca in bunatatea-mi mare,

Eu pentru tine toate-am făurit.

Nu da ‘ napoi, mai ai putin pe cale

Si drumul Tau ajunge la sfarsit,

Si-apoi cu sfinti-n cer la sarbatoare,

Vom fi cu toți în Raiul strălucit!

Ale. P.