S-au umplut amvoanele de măscărici și de oameni leneși care studiază textul biblic între două semafoare și mai apoi se milogesc pentru un strop de inspirație având impresia că Duhul Sfânt parcă nu știe că din lipsă de chef și disciplină n-au studiat textul biblic.

Faptul că cineva deschide biblia direct in amvon și începe să vorbească doar pe baza unei „inspirații” de moment, nu este nici un act de curaj și nici un act de credință. Psalmistul David spune; Ferice de cine își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui!

Nu scriu nici din frustrare și nici cu gând de judecată, ci mă gândesc cu durere la turma care se formează printr-o asemenea predicare. Hrănind turma cu improvizații și cu predicarea experiențelor se naște o comunitate alergică la doctrină și teologie,avidă după experiențe, însă refuzând să accepte că doar cuvântul sfânt este normativ și că doar cuvântul lui Dumnezeu este contextul experiențelor pure și edificatoare, în esență o comunitate creștină improvizată.

O turmă hrănită cu mâncarea oamenilor va fi și va rămâne omenească. Nu te poți aștepta să se umple bisericile de titani când hrana din amvon este pentru pitici.

Unde este predicatorul? Ar trebui să fie pe genunchi și în fața scripturii, cu foaia, creionul și inima, luptându-se cu sine, cu ideile sale și cu textul biblic până se golește de ce știe sau crede și se umple de cuvântul pe care-l studiază.

David Lavric