Muzica creștină

De câțiva ani ascult intens cântări de la Oastea Domnului. M-am scârbit și săturat de circul înregistrat în unele adunări numit “închinare”. Am trei copilași și mă înfior ca vor vedea sub umbrela creștinismului asemenea circ religios.

Citez un gând pe care l-am spus deseori: “Nu poți să iei un cântec care a fost scris în foame, cu sânge, în frig, în lanțuri, și tu să-l cânți bătând din palme, unduindu-ți șoldurile și sărind în sus printre lumini de discotecă.” I. B.

Un pastor baptist mi-a spus cândva că ar boteza mai degrabă prunci decât să boteze necredincioși care n-au nici o mărturie a vieții noi. Eu aș boteza mai degrabă prunci decât să mă întorc într-o șandrama cu muzică de divertisment, spectacol și concert.

Când tinerii risipitori vor să se întoarcă acasă nu vor căuta locul cu cea mai multă gălăgie.

Am stat într-o adunare baptistă aproape trei ani cu 80% din membrii adunării fiind tineri. Ne-au vizitat mulți oameni și vedeai că se simt parașutați pe altă planetă. Dar în unanimitate au recunosc că în închinare au fost clipe cerești deși n-am avut nici instrumente, trupe de închinare sau vedete care să performeze.

Aproape că nu mai poți spune lucrurile astea pentru că cei de vârsta păstorilor mei mă cred bătut în cap, redus, rămas în urmă DEȘI acum 14 ani eu spuneam lucrul acesta despre ei. Mulți s-au înecat în valurile de relevanță și circ religios în timp ce eu m-am întors la Ioanid, Dorz și Moldoveanu.

Eu pur și simplu nu aș putea să-l văd pe tatăl meu bâțâindu-se pe muzica lui Moldoveanu. Mi-ar fi de 10 ori mai greu să-l respect. Cu atât mai mult dacă ar fi păstor.

La operă nu te pui și dansezi și nici nu spui că toți de acolo îs reduși mintal sau retardați cultural și irelevanți. În întâlnirea cu o mare personalitate nici măcar nu simți nevoia de divertisment sau să te scălâmbăi de bucurie, oricât de emoționat ai fi.

Să presupunem că undeva într-un trib primitiv cultura presupune să faci filck-flack-uri in închinare. Să își schimbe cultura. Cultura nu este normă finală. Orice cultură are deviații.

Mă bucur de Hristos dar vreau să am frica de Dumnezeu în inimă. Vreau ca și muzica să mă facă să-L onorez și să nu uit că Tatăl meu este un foc mistuitor. Vreau să mă închin cu respect și reverență în fața Maiestății Sale. Eu n-aș putea să mă legăn în fața unui rege.

Nimeni nu îți va interzice să te bâțâi bucuros cu copilașii tăi acasă în living sau în curte. Dar acesta nu este un act de închinare al congregației creștine și nu trebuie confundat cu ea.

Nu îmi impun nici un fel de restricții lăuntrice atunci când stau în fața unei personalități deosebite, unice și slăvite. Nu îmi leg mâinile și picioarele dar nici nu îmi contemplu sentimentele și nici nu îmi urmăresc starea de bine, ci admir, ador, laud și slăvesc Persoana care mă fascinează.

Nu am nevoie de propteli artistice deosebite și nici de metode psihologice pentru a mă duce în aprecierea proslăvitoare a acelei Persoane. Acest lucru are loc natural fiindcă această Ființă divină și infinit de slăvită îmi acaparează duhul în închinare.

Sursa:

https://www.facebook.com/apologiareformata/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Muzica creștină

  1. Total de acord cu materialul scris!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.