Cazul “ Caracal “

Cazul „Caracal” a umplut rețelele de socializare cu comentarii. Îmi permit și eu câteva întrebări: Oare dacă familia ar fi familie, am mai trăi astfel de drame? Dacă părinții ar fi împreună și ar trăi în bună înțelegere, dacă și-ar iubi copiii și ar avea grijă de ei, dacă toți copiii și-ar aprecia părinții și ar comunica cu ei, am mai avea asemenea tragedii?

Acum toți suntem eroi. Președintele țării cere demisii și sancțiuni. Șefii partidelor și politicienii găsesc vinovați și oferă soluții. Mass-media şi politicienii se agită, fac urât. Domnilor și doamnelor, puteți da dovadă de puțină amabilitate? Mă puteți ajuta să îmi împrospătez memoria? Nu „domniile voastre” ne spuneați cu puțin timp în urmă că familia nu trebuie protejată, ajutată şi întărită? Nu voi lămureați societatea românească despre nevoia de a fi deschiși, diferiți, emancipați? Vă mirați acum că secerăm ce am semănat? Stați liniștiți și vedeți-vă de planurile voastre „nobile”. Cazuri de acest gen reprezintă doar începutul. Cu cât relațiile de familie vor deveni mai slabe, cu atât se va extinde jungla. Dar ce ne pasă? În afară de perioada preelectorală mai contează viața cuiva? În definitiv, ce am mai spune şi ce am mai posta dacă nu am avea astfel de cazuri?

Dragi părinți, încredeți-vă în Dumnezeu, iubiţi-vă unul pe celălalt, întăriţi relaţia şi aveți grijă de copiii voștri. Cereţi înțelepciune şi putere divină și protejați-i de tot ce este rău, inclusiv de guvern, politicieni, sistemul de educație anticreştin şi antifamilie.

Dragi copii, înainte de a acţiona după convingerea că părinţii nu vă iubesc, că nu ştiu, că nu le pasă şi că nu vă pot ajuta, mai gândiți-vă o dată.

Viorel Iuga

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cazul “ Caracal “

  1. taborsinai zice:

    Absolut: ADEVĂRAT! Familia, este un ”gard” protectiv, care cu cât este mai tare (din ”substanțe” mai durabile”), cu atât este mai eficient! Dacă vandalizezi gardul, poftim rezultatele! Afirmație valabilă, inclusiv pentru onor Domnul Președinte al Rom.! V-o spun – nu pe ton pesedist, ci cu respect pentru funcția și nația care vă recomandă! De copil, mi-am împărțit existența cu nemții… dar n-aș fi crezut că aș putea fi numit: ”fanatic”, de către unul din ei! Ei care au dat lumii, pe marele reformator Luther…!
    Eu care am trăit o viață cu ”sabia lui Stalin”- la ureche și care am scăpat de ea, prin ”degetul Lui Dumnezeu”, când v-am văzut ”în genunchi”- la ”Sfântul mormânt”- credeam că… ”zbor”… ireal! Președintele meu…? Am ajuns s-o văd și pe asta?
    Iată-ne la rezultate: ”bacalaureatul” vieții! Dar mai bine și mai târziu, decât niciodată…! Cu onoare D-le Preș., vă invit să fim împreună, acum în fața unui nou mandat!
    Cu tot respectul: John I. Nicorici, părinte de zece ori și bunic de 19 ori!

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise.