E târziu, și chiar nu știu,

E târziu, și chiar nu știu,

De ce nu mă bag la somn.

Stau pe pat iată și scriu,

Ce mă-ndeamnă al meu Domn…

Nu vă puneți la culcare,

Chiar de sunteți obosiți,

Faceți un pic de mișcare,

Ca puteri noi să primiți!

Și înviorați la rugă,

Să vă duceți frumușel,

Rugăciunile s-ajungă,

Nu-n tavan, ci sus în cer.

Vine iute ziua în care,

Socoteală toți vom da.

Sunteți gata de plecare?

Este întrebarea mea!

Unii credem că-i departe,

Ca acum să ne gândim,

Ne culcăm, că este noapte.

Dar oare ne mai trezim?

Să nu dăm Domnului Sfânt,

Picături din ce rămâne,

El a dat ce-avea mai scump,

Pentru mine, pentru tine.

Să ne facem timp de rugă,

Nu de frică, ci de dor!

Rugăciunile să ungă,

Ca un leac alinător.

Domnul Isus să privească,

Unde sunt sfinte altare,

Și cu drag să ne primească,

Jertfele mirositoare.

Și de-ar fi plecarea noastră,

Mai curând decât gândim,

Fie una glorioasă,

În Locașul cel sublim!

Pîslaru Cristina

23.07.2019

Foto.net.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.