Viața Creștină

„Cine este orb, dacă nu robul Meu, și surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu și orb ca robul Domnului?

Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.”

(Isaia 42:19-20)

• Viaţa creştină este asemuită cu o alergare în care alergătorul se aruncă, fără să-i pese de ce se întîmplă la dreapta sau la stînga lui.

• Pentru cel ce vrea să cîştige premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Isus Cristos, alergarea este înconjurată de ispite de tot felul; el este tentat să asculte ce spun unii, să privească ce fac alţii şi apoi şi mai rău, să se aşeze şi să comenteze toate acestea nescăpînd, fără ndoială şansa de a-şi încărca cugetul.

• În adevăr, ce ispită mare este să asculţi ce spun cei ce privesc alergarea noastră, chiar şi atunci cînd ei poate o laudă sau o apreciază, cu toate că lucrul acesta e mai grav decît o critică.

• Cînd alergătorul se lasă influenţat de părerea vreunuia care nu este pe pista de alergare, efortul lui este slăbit, încetinat şi poate pierde din vedere ţinta şi poate pierde chiar cununa, • Dar solul Domnului este surd; urechile lui sînt deschise numai la îndrumările lui Dumnezeu şi închise la influenţele înconjurătoare.

O zi liniștită!

Sursa: Internet

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.