De mamă şi de flori de măceş

La moara lui Felix

collage

Am ieşit la fotografiat flori de măceş. Pentru că e vremea lor. Pentru că sunt frumoase. Pentru că am un motiv special, chiar dacă ele nu constituie subiectul predilect al fotografilor.

Privesc prin vizorul aparatului la florile roz pline de gingăşie şi mă năpădesc amintirile. O nostalgie dulce- amăruie ca gutuia din fereastra poetului. Florile se acoperă deodată de ceaţă. Nu, nu sunt problem de focalzare, ci de ochi. Mi s-au umezit.

Îmi şterg ochii cu dosul palmei, pentru că am trecut de mult de vârsta la care credeam că este ruşinos să lăcrimezi, şi focalizez din nou. De data asta se porneşte vântul. Trag câteva cadre, presat de timp, şi plec. Voi reveni, până nu se scutură măceşul de gingăşie.

Mă văd copil, însoţind-o pe mama pe drumul umbros de la marginea satului, care , ieşind din sat, urca printre lanuri spre pădure. Drumul era mărginit de vegetaţia bogată…

Vezi articolul original 208 cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la De mamă şi de flori de măceş

  1. anitanna zice:

    Va multumesc pentru vizita si mesaj !
    Florile au o colorstica deosebita !
    Tocmai culoarea pe care o ador…de fapt imi place orice culoare, orice primesc … fie el putin ori simplu… ma bucura orice !
    O zi cu reusite !
    Doamne ajuta !

    Apreciază

Comentariile sunt închise.