Bucurați-vă de Sărbătoare!

🕊 Cincizecimea era la evrei Sărbătoarea Săptămânilor (Exodul 34:22), sau Ziua Celor Dintâi Roade (Numeri 28:26), şi şi-a luat denumirea aceasta fiindcă era celebrată la cincizeci de zile după a doua zi de Paşte, când era adus ca ofrandă snopul de orz.

🕊 Cincizecimea era o ocazie de bucurie şi de recunoştinţă, când poporul aducea înaintea Domnului „cele dintâi roade din secerişul grâului” (Exodul 34:22).

• Ocazia aceea a rămas simbolică pentru revărsarea Duhului Sfânt în măsură mai bogată ca niciodată, pentru că, într-o singură zi, s-au botezat trei mii de persoane, considerate „un prim rod” spiritual al bisericii.

• Având loc după înălţarea lui Isus la cer, revărsarea Duhului a fost un eveniment supranatural brusc care i-a transformat pe apostoli din nişte galileeni simpli şi anonimi în nişte bărbaţi cu putere de convingere şi curaj, capabili să schimbe lumea.

🕊 Cincizecimea a mai fost numită şi ziua de naştere a bisericii, pentru că atunci urmaşii lui Hristos, evrei şi neamuri, au primit identitatea de nouă comunitate a lui Dumnezeu pe pământ.

🕊 În ascultare de porunca lui Isus, credincioşii au aşteptat la Ierusalim făgăduinţa Duhului şi au aşteptat cu rugăciuni fierbinţi, cu pocăinţă sinceră şi cu laude. În Ziua Cincizecimii, ei „erau toţi împreună în acelaşi loc”, probabil în aceeaşi cameră mare de sus amintită în Faptele 1. În curând însă aveau să iasă în public (Faptele 2:6-13).

• Ce elemente supranaturale au însoţit revărsarea Duhului? Faptele 2:1-3

🕊 Scena a fost cu totul neobişnuită.

* Mai întâi, un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic a venit din cer şi a umplut toată casa. * Apoi, nişte limbi ca de foc s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre cei prezenţi.

🕊 În Scriptură, vântul şi focul sunt asociate frecvent cu o teofanie, o manifestare a Divinităţii (vezi Exodul 3:2; 19:18; Deuteronomul 4:15). Ele apar, de asemenea, în descrierile Duhului lui Dumnezeu (Ioan 3:8; Matei 3:11). La Cincizecime, indiferent de semnificaţia acestor fenomene, ele au semnalat un moment special din istoria mântuirii: revărsarea promisă a Duhului.

Un gând de încheiere

🕊 Revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime a descoperit ce se întâmpla în cer şi faptul că Dumnezeu Tatăl acceptase jertfa lui Hristos pentru păcatele lumii. Şi a mai arătat că fusese inaugurată slujirea lui Hristos în cer pentru noi, în virtutea jertfei pe care o adusese pe pământ. Evenimentele acestea uimitoare sunt o dovadă în plus că între cer şi pământ există o legătură mai strânsă decât ne putem imagina acum.

🕊 „Înălţarea lui Isus la cer a fost semnalul că urmaşii Lui urmau să primească binecuvântata făgăduinţă. Când Hristos a trecut prin porţile cerului, El a fost întronat în mijlocul adorării îngerilor. De îndată ce această ceremonie s-a încheiat, Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor în torente bogate, şi Hristos a fost cu adevărat proslăvit, chiar cu slava pe care o avusese la Tatăl din veşnicie.

Revărsarea Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii a fost comunicarea din partea Cerului că întronarea Mântuitorului a avut loc. Potrivit făgăduinţei Sale, El a trimis din ceruri Duhul Sfânt asupra urmaşilor Săi, ca un semn că El a primit, ca Preot şi împărat, toată puterea în cer şi pe pământ şi că El era Cel Uns peste poporul Său.”

Frantz Frantzz

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.