Mi-e teamă…

Mi-e teama … un sentiment ciudat, întunecat si straniu… .

Un sentiment, pe care nu il poate inlocui decât… credința… .

Mi-e teama, dar nu de lucruri, de arătări sau întuneric, nu, nicidecum, ci am o altă teama , mai profundă… mai reală…

Mi-e teama, ca am făcut prea putin ,când puteam sa fac atât de mult…

Mi-e teama, ca am iubit atât de puțin…

Mi-e teama ca nu am spus o vorba buna ,atunci când era nevoie,

Mi-e teama ca Il multumesc pe Tatăl… atât de puțin…

Mi-e teama ca nu iert îndeajuns,

Mi-e teama ca picuri reci de ploaie ,imi răcesc inima ades’

Mi-e teama ca întunericul nopții, imi stinge lumina…

Mi-e teama ca sunt o unealta nefolositoare ,spre slava Lui,

Mi-e teama, ca nu fac destul… pentru El!

Mi-e teama ca nemulțumirile si problemele imi fura timpul petrecut de vorba cu El…

Mi-e teama ca vine si nu sunt pregatit!

Tie ti-e teama de ceva? Ca nu ai bani sau poate … ca vei muri maine?

Moartea nu este un sfarsit pentru cei iubiți de El ,ci poarta spre o nouă viață, în care orice teama va dispare si bucuria va Domni veșnic.

Mi-e teama , dar nu de lucruri de nimic … ci sa nu pierd veșnicia!

Si ca sa alung această teama voi lupta mai mult, imi voi curăța armura ,ma voi ridică în picioare și chiar înfrânt… voi lupta pana la sânge…

Gânduri by A.P

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.