Se poate și fără tine!…

Un creștin ca toți creștinii

Care vin la închinare

Punctual la orice slujbă

Și zelos nevoie mare,

Critica pe orișicine,

Și la toți găsea greșeală,

El spunea la toată lumea

Ca-n dreptate nu se-nșală!

Însă dacă vreun frate

Îi spunea cu vorba bună

Să meargă în vreo lucrare,

Vizitând câte-o bătrână

Sau o cât de mică faptă

Împreuna-a face-un bine

El zicea cu strășnicie:

„- Se poate și fără mine!”

Azi așa și mâine iară

Niciodată n-avea vreme…

„- Lasă ca să facă alții

Că-s atâția, nu te teme!

Ce!? Nu sunt atâția alții

Care pot ca să slujească?

M-ați găsit tocmai pe mine

În obștea sobornicească?”

Însă într-o zi păstorul

A vorbit în adunare

Despre ziua de răpire

Ce-o așteaptă fiecare.

Că orice creștin sub soare

Dacă n-are fapte bune,

N-are parte de răpire

Ci va rămânea în lume!

Poți să ai credință mare,

Dacă fapta n-o-nsoțește

Ți-e zadarnică credința

Dacă fapta îți lipsește!

Numai cei ce au credință

Și au fapte în iubire

Au să moștenească cerul

Și au parte de răpire!

A vorbit atunci păstorul

Aproape ca niciodată,

Având lacrime în gene

Și vorbindu-le de faptă.

Dar când slujba a fost gata

Și-au plecat acasă frații,

El își zise-n sine însuși:

„- Lasă ca să facă alții!

Eu n-am timp nici să răsuflu

Am bătăi de cap cu carul

Ca Scriptura doară zice

Că ne mântuiește harul!…

Pastorul avea dreptate

Ca să facem fapte bune

Dar sunt mulți în adunare!…

Nu se poate fără mine?”

Seara însă la culcare

Meditând în rugăciune,

Zise: „- Doamne știu că toate

Le poți face fără mine!

Că doar nu ai Tu nevoie

Să Te-ajut eu la vreun bine

Să mă lase frații-n pace!…

Se poate și fără mine!

Noaptea-n vis avu coșmaruri,

I se îngrozește firea

Era ziua cea măreață,

Se făcea că e răpirea…

Îngerii veneau în grabă

Să ridice credincioșii,

Și pe cei din vremea noastră

Și cei de demult – strămoșii.

Ei zburau, zburau în stoluri,

Era mare bucurie

Și-aștepta și el un înger

Lângă el grăbit să vie!…

Însă toți treceau în grabă

Ocolindu-l pe departe.

Căutându-l nu găsiră

Numele lui scris în Carte!

Dar într-un târziu în grabă

Trece-un înger în splendoare

Petrecând pe frați spre ceruri

Si-l striga in gura mare:

„- Rogu-te, trimite-n grabă

Pe un înger și la mine!”

Dar arhanghelul răspunde:

„Se poate și fără tine!

Căci atunci când ți-au spus frații

Ca să mergi să faci vreun bine

Te-ai scuzat cu fermitate

Că se poate fără tine!”

Vai! ce noapte zbuciumată!

Și creștinul se deșteaptă!

Visul i-a adus acuma

O povață înțeleaptă!

Că de-acuma niciodată

N-o să ia cu ușurință

Ceea ce Scriptura spune

Despre faptă și credință.

…………………………………

Fraților, să luăm aminte

Căci răpirea e aproape

Să avem sfânta credință

Însoțită și de fapte!

Când le-avem pe amândouă

Sunt ca două aripi sfinte

Care ne ajută-n viață

Ca să mergem înainte!

Să zburăm spre cer cu toții

Având fapte și credință

Dovedind c-avem în suflet

Sfânta noastră pocăință!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.