Când ești izbit de valul afirmării

Când ești izbit de valul afirmării

Nu ești lucid, gândind spiritual,

Trăiești, muncit de acțiuni rebele

Ce te conduc spre un eșec total.

Epidemia vremii actuale

Lovește-n mii de semeni slabi,

Făcând din ei roboți făr’ sentimente

Ce nu-i mai văd pe alții bravi!

Când te atinge ciuma asta neagră

Ți se usucă inima prin ură,

Începe să troneze eul tău

Scoțându-și laude pe gură.

La dispoziție îți sunt atâtea forme

Prin care poți să te afirmi,

Când Duhul părăsește mintea

Începi să aiurești și să confirmi.

Ce bine-i când e omul simplu

Și are farmecul Dumnezeiesc!

De ce să urci pe scara ireală

Creându-ți tronul cel firesc?

Când Fiul a venit în lume

Să împlinească voia Tatălui,

Slujirea, i-a fost jertfa supremă,

Iar noi, să fim asemenea Lui.

Când simți că vine înspre tine

Un val pentru-a te înălța,

Rămâi smerit pe Stânca tare

Căci cu Isus nu vei cădea!

Nu ești decât un om ce trece

Prin starea vieții pământești,

Petrece-o într-un mod plăcut

Ca după moarte să trăiești!

Daniel Hîrtie

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.