Revolta Față de Biserică a Generației Născute în Biserică

Mulți din cei care se nasc în biserică ajung să se revolte împotriva bisericii și pleacă fără să mai vrea să se întoarcă vreodată. Ciudat. Parcă firesc ar fi să fie invers. Dacă au gustat din frumustețea și dulceața părtășiei și dacă au experimentat puterea Cuvântului, de ce să plece?

Diavolul încearcă cu orice chip să nască în generațiile născute în biserică revoltă față de biserică, iar modul de acțiune este parșiv, legalist și discriminatoriu. Pentru cei dinăuntru tehnicile sunt particularizate. Lor le va sublinia mereu și mereu fățărnicia și păcatele predicatorilor și a creștinilor maturi, le va aminti cu încăpățânare că au fost tratați discriminatoriu la grupele de copii, va semăna în ei neîncredere în gesturile sincere a celui care vrea să-i ajute atunci când se împart cadourile de Crăciun și le va șopti că totul se face pe bani. Va ispiti un frate să-i mustre că au venit în blugi la biserică sau că au părul prea ondulat, va folosi un dirijor de fanfară ca să se simtă netalentați și un pastor ca să-i dea afară pentru că vorbesc in timpul predicii. Diavolul îi lasă fără modele, fără eroi spirituali și fără înimi întregi. Strânge meticulos toate gunoaiele și bârfele pe care părinții le-au servit după biserică și le inghesuie într-o inimă de copil; și apoi ne mirăm că izvorul acela care trebuia să tâșnească în viața veșnică, nu mai curge.

Si dacă totuși tinerii rămân și nu se revoltă, diavolul rupe bisericile.

Știti de ce Diavolul rupe bisericile? Atunci când se rupe o biserică, atunci Diavolul rupe suflete, atunci fură celui născut în biserică credința, atunci îl face să urască ce a iubit, atunci îl întoarce impotriva a tot ceea ce a știut și practicat, atunci îi confirmă toate bănuielile și atunci rupe digul revoltei. In acel moment biserica nu mai este justificabilă pentru el. Nu-i mai întelege rostul și nu mai are nevoie de ea, în acel moment își aduce aminte de îndemnul lui Isus la dragoste și nu pricepe din ce Biblie au citit cei care i-au predicat. Atunci, el este sustras printr-o revoltă personală din contextul unde predicarea Evangheliei ar fi putut să nască acea credință mântuitoare în inima lui. Din acel moment este mai greu să-l aduci pe el în biserică decât pe ateul care niciodată nu a pășit în ea.

Să veghem unii asupra altora și cine stă în picioare să ia seama să nu cadă.

David Lavric

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Revolta Față de Biserică a Generației Născute în Biserică

  1. carpatinul zice:

    Aș mai adăuga încă două alternative fără a fi menționate în paragrafele anterioare și anume;
    -dacă așa zisa biserică nu este cu adevărat ce se pretinde a fi și fără a fi prea agresivi cu mine vă rog meditați și la posibilitatea aceasta care de cele mai multe ori o neglijăm…cum noi să fim lepădați? Nicidecum ziceau cândva și iudeii zeloși:
    *[[Luk 20:16]] VDC* Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
    – dar dacă cei care trebuie să le inspire dragoste de biserică și încrede în părtășia cu frații sunt chiar ei cei care devin pietre de poticnire pentru acești micuți:
    *[[Mat 18:6]] VDC* Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adîncul mării.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.