Harul, nu-i strigare

Sau bătut din palme

Ci e pocăință pură,

Sfințire după Scriptură!

Harul, nu-i dezlănțuire

Cu dansuri din fire,

Ci e transformare-n bine,

Sfârșit de nelegiuire!

Harul, nu-i când spui taclale

Într-o audiența mare,

Ci e-atunci când Duhul Sfânt

Se coboară pe pământ!

Harul, nu-i când ne mândrim

C-avem casă sau mașini,

Ci e-atunci când sărăcia

Nu ne fură mântuirea!

Harul, nu-i doar când la bine

Știm vorbi de mântuire,

Ci când vine încercarea

Să nu părăsim cărarea!

Harul, nu-i când suntem sus

Având semenul supus,

Ci e când ne și smerim,

Altora să le slujim.

Harul, nu-i când ne-nchinăm

Morților ce-i îngropăm,

Ci e-atunci când credința

Ne sfințește conștiința!

Harul, e iubirea pură

Care suferă, îndură,

Pentru Adevărul spus

Cum a suferit Isus!

Harul, ne poate salva

De pedeapsa cea mai grea,

Când ești liber prin Isus

Mergi spre rai, spre ceruri sus!

Daniel Hîrtie