Trăim în era cea grăbită

Trăim în era cea grăbită

Când totul facem repejor,

Nu mai contează calitatea

Ci cantitatea slujbelor!

Se predică interesant

Dar nu se simte ungerea,

Se cântă profesional

Dar nu mai fuge legiunea!

Profesori, intelectuali,

Diverși acreditați de seamă

Cu un statut electoral

Făcut de oameni tot în grabă!

Construcții, forme de biserici

S-avem condiții necesare,

Dar morții ni se înmulțesc,

Bolnavi-s fără vindecare!

Dintr-o neînțelegere simplă

Nu se ajunge la împăcare,

Se duc o mână de suciți

Ca să zidescă alte altare!

Din loc în loc se nasc adepți

Cu râvnă fără de chemare,

Confundă harul cu-n talent

Creând ades manipulare!

Unii mai buni decât ceilalții

Și alții mai deștepți ca alții,

Cu toate că se cred mai sus

Spiritual, formând inapții!

Aceasta-i era de pe urmă

Când faptele dintâi s-au dus,

Cine mai vrea ca să revină

Pe norii cerului Isus?

Cei simpli, cei smeriți,

Cei care stau în rugăciune,

Nu cei grăbiți la tămâiere

S-aducă jertfele străine!

Când slujba ta nu cercetează

Pe nimeni înspre pocăință,

Nu este Duhul Domnului,

Ci doar o formă de credință!

Nu doar o „melodie bună”

Sau un „mesaj fermecător”

Denotă ungerea de Sus,

Ci doar sfințirea fraților!

Nu cantitatea de slujire

Măsoară însoțiri cerești,

Ci rodul bun adus la Domnul

Arată frate cine ești!

Dacă ar fi treziri reale

Cu lacrimi și păreri de rău,

S-ar resimți înviorarea

Pe care-ar da-o Dumnezeu!

Se bate pasul doar pe loc,

De ce nu este propășire?

Fiindcă nu mai este dor

De unitate, de iubire!

Decât să ne iertăm ca frați

Alegem să ne separăm,

Și cu grupări de neiertați

Spiritual nu progresăm!

Cu teatru ieftin nu se poate

Să mai existe ploi târzii,

Acolo unde nu-i iubire

Nu toarnă Domnul bucurii!

Putem zidi locașuri multe

Dar niciodată un Betel

În care să se mai coboare

Prin Duhul Sfânt, Emanuel!

Putem avea organizare

Cu oameni bine îmbrăcați,

Dar niciodată semne clare

Cu posedați eliberați!

Pe oameni îi putem minți

Încât să le părem de treabă,

Dar focul coborât din cer

Nu vine când e fire, faimă!

Ne cam grăbim să fim plăcuți

Aleșilor de pe pământ

În schimbul compromisurilor,

A luptelor cu pumnii-n vânt.

Încă un pic și este gata

Istoria se va sfârși,

Pământul vechi va dispare

Și-ale păcatului urgii!

Se va sfârși fărădelegea

Cu nedreptățile umane,

Acei făuritori de rele

În iadul veșnic toți vor arde!

Dar eu, dar tu, iubite frate,

Ce facem pentru-a ne salva?

Vom continua în nepăsare

De dragul de a ne masca?

Să nu uităm, că tot ce facem

Se scrie pentru veșnicii,

Alege repede, chiar azi,

Cu cine vrei ca să rămâi?

Daniel Hîrtie

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Trăim în era cea grăbită

Comentariile sunt închise.