V O R B E

Doamne, era o mângâiere să simt, în toiul efortului, că prin propria-mi devenire spoream influența pe care o ai asupra mea; la fel de mângâietor era să mă abandonez Providenței Tale, îndemnat de viața-mi lăuntrică sau de cursul favorabil al evenimentelor. După ce voi fi aflat bucuria de a folosi orice sporire pentru a te ajuta să te împlinești în mine, ajută-mă la rându-Ți să ajung netulburat pe ultima treaptă a comuniunii în care Te voi cuprinde micșorându-mă în Tine.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.