Nevrednic sunt să pot spera

Nevrednic sunt să pot spera,

De nu ești Tu în viața mea

Să mă ridici, să mă ajuți,

Apoi în Ceruri să mă muți.

Nevrednic sunt să fiu iubit

Comparativ cu ce-am slujit,

Ți-am dat nemulțumirea mea

Iar Tu întreagă mila Ta.

Nevrednic sunt să pot primi

Atâtea sfinte bucurii,

Ți-am mulțumit foarte puțin

În timp ce Tu mi-ai dat alin.

Nevrednic sunt să fiu purtat

Prin Duhul Sfânt, chiar inspirat,

Din timpul meu nu Ți-am adus

Cât meriți laude, Isus.

Nevrednic sunt să fiu umplut

Cu untdelemnul Sfânt mai mult,

În vasul meu apar fisuri

Doar de la simple lovituri.

Nevrednic sunt să pot avea

Intrare în împărăția Ta,

Cu fiecare an trecând

Mă simt mai slab și mai înfrânt.

Doar harul Tău și mila Ta

Pot mântui ființa mea

Dacă voi fi stăruitor,

De voia Ta împlinitor.

Nevrednic sunt să pot primi

Îngăduința de-ați sluji,

Așa cum pot, chiar suferind,

Te port în inimă, în gând.

Nevrednicia mea să fie

Dintr-o sinceritate vie,

Căci altfel mint, fiind plăcut

Acelor ce m-au cunoscut.

Pe Dumnezeu nu îl mințim

Căci El cunoaște ce gândim,

Pe om îl pot ademeni

Cu felul meu de a minți.

Dar pe Isus îl voi mânia

Dacă sunt fals prin vorba mea,

Prin tot ce fac să fiu smerit

Curat la suflet și sfințit.

Daniel Hîrtie

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Nevrednic sunt să pot spera

Comentariile sunt închise.