La această întrebare răspunsul oamenilor e foarte diferit dar a lui Dumnezeu contează.
Ştiati că răul e de multe feluri şi numai BINELE e intr-un singur mod, că minciuna îmbracă multe straie inclusiv religioase dar Adevarul e gol golut?
Aşa că am decis să caut răspunsul divin. Cât priveşte anul nou doar ştiţi că există mai multe abordări care împart anul diferit, aşa avem calendar gregorian, iulian, budist, iudaic, roman, maya etc.
Nu suferim de religii, tradiţii, calendare și așa mai departe. Societatea umană datorită păcatului e bolnavă iar medicamentul nu-l găseşti în nici o farmacie ci este iubirea curată pe care tot mai puţin o găsim.
Am căutat-o în gimnaziu, liceu, colegiu şi am găsit doar egoism, nefericire. Am trudit în zori şi-n nopţi târzii cu acelaş rezultat. Am plecat pe străzi în lumea largă atras de zgomotul unei mulţimi împătimite. O fi iubirea ce-i adună? Mă întrebam în timp ce m-am înfundat să înţeleg esenţa ce-i animă, însă prea repede am simţit gust amar al disperări. Am alergat în sens opus şi undeva într-o cămăruţă un bătrânel înlăcrimat priveam mai mult în sus strigând smerit cu toată ființa: Veniţi la Mine toţi… Aici o fi iubirea cea curată? Am căutat să înţeleg şi ceva unic divin a învăluit fiinţa-mi înghețată, deşi nu pricep prea mult nici azi, totuşi am inteles că doar schimbarea mea reală aduce fericire căci de urări mi-e plin şi podul şi an de an adun grămezi în curtea inimi înguste.
Deci nu de urări avem nevoie ci de pocăință reală. Doar oameni noi nu anul nou inseamnă fericirea. Isus a adus anul de îndurare care nu-i de 366 de zile ci se sfârşeşte când începe ziua judecății Lui. Am descoperit că avem nevoie de o naştere nouă din Cuvânt şi Duhul (Ioan 3:3) şi că dacă este cineva în Hristos, este o făptura nouă, cele vechi s-au dus iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Cor 5:17)
Căci, nici urările nici ritualurile nici religiozitatea nu-s importante ci a fi o făptura nouă. (Galateni 6:15) Urările rămân vorbe-vânt doar schimbarea reală aduce viaţa. Cine are pe Fiul are viaţa veşnică. (1 Ioan 5:11-12) Avem nevoie de un salt în credință adevărată, biblică dată sfintilor odată si pentru totdeauna. Astea ne sunt comorile!!!! Nu că am fi meritat, dar El ne-a binecuvântat și ne-a dovedit credincioșia Lui peste măsură, chiar dacă nu ne-am ridicat la nivelul dorit.
Când un păcătos se pocăieste cu adevărat cerul intreg se bucură si–i pregăteste loc. El asteaptă disponibilitatea noastră de a veni așa cum suntem înaintea Lui, fără prefăcătorie – doar cu ce avem, cu inima gata să-I implinească voia, devenind astfel copiii Lui Acelaș destin: batjocură, nedreptățit, alungat si răstignit dar si-nviat cu El si mie de ajuns.

Dacă am avea iubire, toate le-am răbda ușor,
N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor,
Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am răspunde mânios,
Dacă am vedea în oameni, chipul Domnului Hristos!
Dacă am avea iubire, ar înmuguri surâsul,
Ce ar șterge de pe gene și tristețea dar și plânsul,
Dacă am avea iubire, n-am trăi doar pentru noi,
Am întinde-un colț de pâine și o haină celor goi!
Dacă am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinți,
Am fi îngeri de lumină ce pășesc spre veșnicii,
Am aduce bucurie și un strop de pace-n toate,
Și-am tămădui cu-n zâmbet, sufletele întristate.
Dacă am avea iubire, cea lăsată de Hristos,
Am vedea în cei din jur, numai ce este frumos,
Dumnezeu a pus în oameni, un talant sau chiar mai mult,
Dar robiți de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut!
Dacă am avea iubire, am fi buni samarineni,
Și am ridica pe umeri, toți bolnavii-acestei vremi,
Am primi în casa noastră pe toți Lazării sărmani,
Nu ne-am strânge-n punga noastră spre osândă, gologani!
Dar nu mai avem iubire, alergăm vânând păcate,
Ne oprim pentru o clipă și-apoi mergem mai departe.
Și uităm că timpul nostru într-o zi se va sfârși,
Și în viața viitoare, ce am dat, vom dobândi.

Şi nu uitaţi: suntem creaţi să fim veşnici.

Vă doresc har după har în fiecare an până vom ajunge cu toţi cei dragi în eternul Canaan.

Cornel Miclea