Sărbătorește-l pe Isus 365 de zile…

Trăim o vreme specială în care putem vedea și experimenta ce înseamnă PRIETENIA cu Dumnezeu, dar în același timp ce înseamnă PUTEREA de seducție a lumii.

Avem libertate, însă libertatea este împletită cu lacrimi multe. Avem lideri puternici ce strălucesc, dar și o lucrare pe care Satana o face atât în ascuns, cât și vizibil. Avem de dus o luptă cu noi înșine și mai ales cu sistemul pervertit al lumii.

În toată lumea creștină de la toate amvoanele, mesagerii rostesc aceleași mesaj bazat pe un eveniment REAL, REMARCABIL, RĂSUNĂTOR, Hristos adevăratul Dumnezeu S-a întrupat și a venit în lumea noastră să ne aducă mesajul sublim al dragostei lui Dumnezeu!

Pentru acest eveniment se fac pregătiri intense, repetiții istovitoare, curățenie exemplară, meniu specific, predici pozitive…

Întreaga lume se pune în mișcare, acum la fel ca și atunci:

-unii se TULBURĂ privindu-și bugetul -alții se TEM că nu vor vinde marfa

-gospodinele TRUDESC din greu

Totul este cuprins de febra sărbătorii, toți aleargă, se agită, ascultă colinzi.
Această săptămână va trece, știți deja, ați experimentat acest adevăr, de atâtea ori: sărbătorile vin și pleacă colindătorii la fel, bradul se scutură și rămânem noi și luptele noastre…
Dragii mei privind tumultul din jurul nostru, speriat de atâtea zgomote stridente am întrebat „O săptămână cu Isus sau o viață cu El?”
Sunt 52 de săptămâni, 365 de zile, însă a umbla cu Isus, a vorbi despre Isus doar șapte zile din 365 mi se pare puțin, dacă privim realist și obiectiv creștinismul trăiește o dramă cumplită:

– se DILUEAZĂ mesajul

– se DĂRÂMĂ granițele biblice

– se practică DUPLICITATEA

– se răcește DRAGOSTEA

Nu vreau un astfel de creștinism de șapte zile, chiar dacă ele implică entuziasm și energie, eu vreau ca în fiecare zi să trăiesc cu Isus, de aceea azi, aici, rostesc pentru mine și dumnevoastră trei întrebări importante:

1. TRĂIRE autentică sau TRADIȚII omenești?

2. TEAMĂ de Dumnezeu sau TĂCERE vinovată?

3. TIMP răscumpărat sau TRUDĂ zadarnică?
Cu dragoste,

Ciprian Bârsan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.