De mâine-mi propun să mă schimb

Să fiu un smerit care tace,

Sperând să iubesc, să adun

Doar fapte, nu dibace.

De mâine promit să fiu bun

Să stau lângă semeni o clipă,

S-ascult un suspin de copil

Să-mpart cu iubire o pită.

De mâine doresc să apuc

Un braț ce-i întins după milă,

Să scot din impas un străin

S-așez pe un umăr o mână.

De mâine promit dragostea

Și nu voi mai fi ca ‘nainte

Să frâng prin cuvânt un destin

Să mângâi sfios un părinte.

De mâine-mi propun să ridic

Pe cel ce se află-n cădere,

Să merg chiar alături pe drum

S-ascult un suspin cu durere.

Așa toți promitem voit

Dar nu socotim și prezentul,

Uităm căci putem să murim

Lăsând doar în urmă regretul.

De suntem acum chibzuiți

Vom fi chiar de astăzi speranța,

Ce arde făcând gestul bun

Căci mâine putem pierde șansa.

Daniel Hîrtie