Sonet fierbinte

La moara lui Felix

În vatra vieții focul e aprins
Și-o ardere e mersul înainte,
Iar clocotul intens din simțăminte
Îl definește, iată, dinadins.
 
Din foc se nasc iubiri cu jurăminte
Și-n lava patimii e jar încins,
Iar arta poartă focul ei nestins
În note, în culori și în cuvinte.
 
E foc în viață, viața e un foc,
O flacără arzând…printr-o minune
Neînțeleasă, uneori, deloc.
 
Dar, Doamne, eu te rog, în mine pune
Mai  mult de toate astea la un loc:
Un foc divin, să  ard în rugăciune!
 
Simion Felix Marţian
 
 
 
 

Vezi articolul original

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.