De ce în drum spre nemurire…

De ce în drum spre nemurire

Am parte de dezamăgire?

De copilaș,de mic știam

Câ frații au în piept iubire!

Dar realitatea mă sufocă

Și-mi pune-n față un tablou

De care mă-ngrozesc adesea,

Iubirea-i doar un bibelou!

Poveștile bunicii mele

Sunau nespus de minunat,

Pe vremea ei mai existau

Creștini curați, cu-adevărat!

Erau săraci, n-aveau palate

De care să rămâi uimit,

Dar sufletele lor curate

Trăiau cuvântul „pocăit!”

Dar azi cu-atâta teorie

Ne-am pirdut ținta cea de sus,

Avem comori, argint și aur,

Dar nu iubim precum Isus!

Atâtea lucruri necurate

Se-ascund sub numele frumos,

Dar câți mai sunt sinceri, curați,

Să fie asemeni Lui Hristos?

Ce devieri nespus de rele

Experimentăm de-o vreme!

În loc să devenim mai buni,

Ne adâncim mai mult în rele!

A venit vremea amăgirii

Când trebuie să te ferești

De cei ce-i crezi spirituali,

Dar sunt niște sărmani perverși!

Azi, Iuda are loc de cinste

Iar Petru este răstignit,

Caiafa este ecumenic

Prietenosul cel pocăit!

Irod trăiește fără grijă

Căci nu mai este deranjat

De un prooroc care să-i spună

Că viața lui e în păcat!

La templu nu mai sunt minuni,

Bolnavii stau încolonați,

Ologii sunt întinși pe jos

Iar ucenici-s condamnați.

Din vechea gardă nu mai sunt

Preoții cei plini de putere,

Cursanții cei de masterand

Trăiesc săracii, prin vedere!

Un Elisei sau un Ilie

Nu mai găsești prin Israel,

E secetă, nevoia-i mare,

De putere, de untdelemn!

Sistemul putred și meschin

Relevă azi apostazia,

Biserica nu mai trăiește

În așteptarea Lui Mesia!

Succesul cel misionar

Constă în forme de-ajutorare,

Investițiile materiale

Nu țin loc de vindecare!

Reala însoțire sfântă

Se vede-n focul cel de sus,

Degeaba e zidit altarul

Când poftele își dau concurs!

Când litera e importantă

Mai mult decât călăuzirea,

Amvonul e un simplu podium

Pe unde defilează firea!

Când zidurile reci sunt sus

Iar piatra vie-i ca betonul,

Nu se mai simte cercetarea

Căci iese-n evidență omul!

Răsună ultima strigare

Pe care mulți azi o ignoră,

Când ne vom sfinți creștini

Dacă nu cât cerul plouă?

Daniel Hîrtie

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s