Uitarea,

Despre Dumnezeu și noi.

,,Dar fac un singur lucru: uit ce este în urma mea!” Filipeni 3:13.

Rembrandt_Harmensz._van_Rijn_163.jpg

Rembrandt Harmenszoon van Rijn, Apostolul Pavel,1633.

Uitare. Uitarea ca refuz al amintirilor chinuitoare. Uitarea ca evadare din temnița trecutului înfrânt de păcatul nemărturisit la timp. Uitarea ca desprindere de malul celor ce vâslesc aproape de țărmul comodității cotidiene. Uitarea ca respingere a domniei temerilor fără fundament. Uitarea ca interes pentru nemărginirea harului independent de realizările umane. Uitarea zilelor de abandon în fața valențelor vieții de urmaș loial al lui Hristos. Uitarea ca pas al credinței motivatoare, într-o lume a confuziei, obținută ca răspuns la dulcele ecou al Evangheliei care nu ne mai condamnă. Pavel, a trăit pentru prezent. ,,Căci pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1:21), avea să spună fără ezitare, un om eliberat de drama vieții fără Dumnezeu. Trăiesc.

Eliberat de trecutul legalismului obositor. Eliberat de pretenții neîmpăcate, de strigătele celor care invocau dreptate pentru…

Vezi articolul original 593 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.