Stau și-mi cercetez viața

Stau și-mi cercetez viața,

Și revăd cum am trăit.

De pe ochi coboară ceața,

Ca și cum am fost orbit.

Și ce pot să spun acuma?

Dacă chiar regret ceva,

Este că nu-ntotdeauna,

Am zis: Doamne voia ta!

Au fost clipe bunicele,

Când ți-am fost mulțumitor.

Și momente foarte grele,

Când ți-am cerut ajutor.

Dar privind în profunzime,

Pot să spun că-mi este dor,

De-a cea sfântă rugăciune,

Când simțeam cum te cobori.

Parcă ‘ntreaga mea ființă,

Lumina prezența Ta,

Și ceream mai cu credință,

Dacă îmi doream ceva.

Și azi cer, dar uite parcă,

Ruga nu mai este așa.

Uneori este cam seacă,

Nu mai simt putereaTa.

Mai trimite înc-o dată,

Peste mine har din cer,

Cu iubirea Ta curată,

Mișcă orișice ungher.

Vreau ca ruga mea să fie,

Plină de putere iar,

Să traiesc cu bucurie,

Plin de dragoste și Har!

Pîslaru Cristina

13.11.2018

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.