Dumnezeu să mângâie familia Hârje!

A plecat la Domnul Isus unul dintre cei mai buni elevi ai mei; Hârje Adrian! La numai 8 ani, cunoștea foarte bine Sfintele Scripturi și aveam deosebita plăcere să îl întreb la fiecare oră de religie, dacă duminica l-au pus frații la predică. Îmi răspundea duios: ” Nu m-au pus că sunt plea mic… dal dacă m-al pune, aș stli ce să zic!” Marți am avut evaluarea si le-am dat note. Cred că a fost cel mai bun calificativ pe care l-am dat unui elev de clasa a doua care mi-a răspuns la următoarele întrebări: Cine este Dumnezeu? Cum înțelegi dragostea lui Dumnezeu pentru noi oamenii? Referitor la dragostea Domnului Isus, cum trebuie să ne comportăm cu creația lui Dumnezeu? Cum arată comportamentul unui crestin practicant? Și alte întrebări din programa I – IV! Trebuie să menționez inteligența acestui băiat cu o minte sclipitoare care nu s-a oprit la lecția de zi… in ceea ce mă privește ora de religie, la vârsta de 8 ani a fost pregătit spiritual, având răspunsuri teoretice și practice pentru viața de creștin practicant. Nu mai vorbesc de poezii și cântări. Era unul din puținii elevi care îmi explica cu detalii slujba de duminică: cine a cântat, ce a cântat, ce s-a predicat, cine a predicat și inclusiv motivele lui personale de rugăciune. Dacă ați sti pe câți vă pomenea în rugăciune! La 8 ani să îl înțelegi pe Dumnezeu, să crezi în El și să cauți să îi împlinești Cuvântul!
O să îmi lipsești Adi… aveam nădejdea că va ajunge un mare slujitor, având un asemenea potențial…
Vei rămâne lecția vieții pentru mine, o carte deschisă cu suflet, dar închisă astăzi și pusă în raftul dovezilor Lui Dumnezeu, ca mărturie pentru ziua judecății și a răsplătirii!
Astăzi s-a împlinit adevărul orelor de religie îm care am explicat, fiind ascultat cu interes, despre ce se întâmplă cu oamenii când mor! Moartea este dovada că oamenii trăiesc veșnic, o clipă inchizând ochii pe pământ și în următoarea clipă fiind cu ei deschiși în rai! Am mai învățat o lecție de la Adi astăzi… că tot timpul trebuie să ne uităm la tata! Când s-a înclinat stâlpul s-a uitat la tata… când vine încercarea, diagnosticul, nenorocirea ferice de noi dacă avem demnitatea și curajul să ne uităm la Tatăl nostru Dumnezeu! În astfel de clipe știind că va urma o tragedie, chiar dacă se rupea o unghie, siguranța privirii către Tatăl este dovada iubirii veșnice care ne dă siguranța mântuirii!
Domnul să vă mângâie, fericiților părinți care ați crescut un om pentru mântuire, pentru rai. Astăzi l-am pierdut cu toții pe Adi… dar într-o zi o să ne regăsim în Rai, la o minunată sărbătoare! În toți cei 26 de ani ai mei, mulți din cei care i-am iubit s-au mutat și cu fiecare zi mă regăsesc tot mai străin printre oameni noi! Asta face credința în Dumnezeu și împlirea Cuvântului său: ne strânge la un loc ca să ne bucurăm veșnic de tot ceea ce nu am putut exprima si face pe acest pământ!
Dumnezeu să vă mângâie!

Sursa: https://www.facebook.com/mariangigel.bulzan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.