A venit la mine Domnul

Cu balsamul Său ceresc,

Simt dureri, dar în credință

Mă ajută ca să cresc!

Nu cârtesc chiar dacă plâng,

Simt cum lacrimile mele

Sunt șterse de mâna-I caldă

Ce-i întinsă dinspre stele!

Prea puțini îmi sunt prieteni

Care să-mi trimită o vorbă,

Cât de clar azi realizez

Că prea mulți au fost de formă!

Numai cerul de deasupra

A plouat cu îndurare,

Solul morții mă căutase

La spital printre saloane!

Dar la patul meu e garda

Care mă păzește bine,

Îngerii trimiși de Domnul

Să-mi aducă izbăvire!

Mai oftez și mai suspin

Dar nu mi-am pierdut speranța,

Orice-ar fi eu nu mă tem

Când în cer îmi este casa!

Mult mă doare trupul stors

De umila sănătate,

Dar cu inima îți dau

Mulțumire pentru toate.

Daniel Hîrtie