Copilaria – dulceață sau amărăciune

Mă uit la pruncii mei cum dorm…așa sunt de senini, liniștiți, fără nicio grijă . Dacă nu ar exista matematica ( pentru ei    ) și dacă bunicii și părinții ar trăi veșnic,  chiar as putea spune ca viața e frumoasă în ochii lor.  Știu că atunci cand ii doare ceva, au cui să spună, când doresc să fie îmbrățișați întodeauna brațele mamei sau ale tatălui vor fi larg deschise să-i primească, cand au poftă de o prăjitură, mami se duce și le pregătește una, când vine Crăciunul, locul de sub brad nu e gol, că aniversările nu le sunt uitate și atâtea bucurii mici si mărunte ar mai fi de adaugat .

Acum câteva luni, chiar cu câteva zile inainte de 1 Iunie, a ajuns in casa noastră o carte ( împrumutată). Imagini simple, clare și cuvinte atât de puține, dar cu un impact puternic. Mi-au dat lacrimile când am rasfoit-o impreună.

O carte cu și despre   copii pentru care joaca , jucăriile, o casa cu parinti iubitori, o zi petrecuta la scoala sunt lucruri atat de normale, dar si cu  micuți pentru care viața nu este dreapta, ce trăiesc intr-o lume ce n-a auzit niciodata despre drepturile copiilor.

Cui nu-i place să se joace cu piese Lego? Si ce arhitecți grozavi avem printre noi ! 

Citește mai mult accesând sursa

Sursa: https://ursuletinazdravani.com/2018/10/22/copilaria-dulceata-sau-amaraciune/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.