Băiatul și-a pus hainele pentru frig și i-a spus tatălui său:

-OK, tată, sunt gata.

Tatăl său, pastorul, i-a spus:

– Gata pentru ce?

– Tată, e timpul să ieșim afară și să impartim fluturașii.

Tata a răspuns:

-Fiule, e foarte frig afară și ploua.

Băiatul îl privea pe tatăl său cu surprindere și spuse:

– Dar, tata, oamenii trebuie să știe despre Dumnezeu chiar și în zilele ploioase”.

Tatal a răspuns:

– Fiule, nu voi ieși afară in acest moment.”

Cu disperare, băiatul a spus:

– Tată, pot să merg singur? Te rog!

Tatăl său ezită o clipă și apoi spuse:

– Fiule, poți merge … Iată fluturașii, fii atent!

– Mulțumesc tată!

Și cu asta, fiul a plecat prin ploaie. Copilul de 11 ani a mers pe toate străzile orașului, predând fluturașii către oamenii pe care îi vedea.

După 2 ore de mers pe jos în ploaie, frig s-a oprit la un colț și se uită să vadă dacă mai este cineva căruia ar putea sa ii dea un fluturas, dar străzile erau complet pustii. Apoi se întoarse spre prima casă pe care o văzu, se îndreptă spre ușa din față, a sunat de mai multe ori și a așteptat, dar nimeni nu a raspuns.

În cele din urmă, băiatul s-a întors să plece, dar ceva l-a oprit. Băiatul se întoarse spre ușă și începu din nou să sune la ușa și să bată cu putere în ușă . Încă mai aștepta, ceva îl ținea acolo în fața ușii. A sunat din nou clopotul și de data aceasta ușa se deschise încet.O doamnă cu o privire foarte tristă a ieșit afară și i-a spus incet:

– Ce pot face pentru tine, fiule?

Cu ochi radianți și un zâmbet care îi tăia cuvintele, băiatul spuse:

– Doamnă, îmi pare rău dacă va deranjez, dar vreau doar să-ți spun ….. DUMNEZEU într-adevăr va iubește și am venit să va dau ultimul meu fluturaș și sa va vorbesc despre Dumnezeu și dragostea Lui.

Băiatul i-a dat fluturasul și a plecat.

Doamna a spus:

– Mulțumesc, fiule, și DUMNEZEU să te binecuvânteze!

Ei bine, în următoarea duminică dimineață, pastorul era în amvon și când a început serviciul, el a întrebat:

– Are cineva o mărturie sau ceva ce vrea să o împărtășească cu noi?

Cu blândețe, în rândul din spate al bisericii, o doamnă în vârstă se ridică. Când a început să vorbească, o privire strălucitoare și glorioasă a razbatut din ochii ei.

– Nimeni din această biserică nu mă cunoaște. Nu am fost niciodată aici, chiar duminica trecută nici măcar nu eram creștină.

Soțul meu a decedat cu ceva timp în urmă, lăsându-mă complet singura în această lume. Duminica trecută a fost o zi deosebit de rece și ploioasă și la fel era si în inima mea. În acea zi, am ajuns la capătul drumului, pentru că nu aveam nici o speranță sau dorință de a trăi.

Apoi am luat un scaun și o frânghie și m-am urcat in podul casei mele. Am legat-o și am fixat un capăt al frânghiei pe canelurile acoperișului; Apoi am urcat pe scaun și am pus celălalt capăt al funiei în jurul gâtului.

Stând pe scaun, atît de singura și sfîșiata, eram pe punctul de a mă arunca când brusc am auzit zgomotul puternic al soneriei.

Apoi m-am gândit: „O să aștept un minut și oricine va fi, va pleca”.

Am așteptat și am așteptat, dar soneria era mai insistentă, iar apoi persoana începu să lovească pe ușă.

Apoi m-am întrebat cine ar putea fi?

Nimeni nu-mi bate la ușă sau nu vine să mă vadă!

Mi-am eliberat coarda de la gât și m-am dus la ușă, în timp ce soneria continua să sune din ce în ce mai insistent.

Când am deschis ușa, nu puteam să cred ce au văzut ochii mei, în fața ușii mele era cel mai strălucit și mai atent copil pe care l-am văzut vreodată.

Zâmbetul lui, ohhh, nu il pot descrie! Cuvintele din gura lui au readus la viata inima mea care murise cu mult timp în urmă atunci când vocea angelica a spus:“Doamnă, vreau doar să spun că Dumnezeu va iubește cu adevărat.”Când îngerul mic a dispărut în frig și ploaie, am închis ușa și am citit fiecare cuvânt de pe pliant. Apoi am mers la mansardă pentru a scoate scaunul și frânghia.

Nu mai aveam nevoie de ele. După cum vedeți. . Acum sunt o fiica fericita a Regelui.Pentru ca adresa bisericii a fost pe partea din spate a pliantului, am venit să vă mulțumesc personal pentru că îngerașul lui Dumnezeu a venit tocmai la timp și, într-adevăr, pentru a salva viața mea de la o eternitate în iad. ”

Toată lumea a strigat în biserică.

Pastorul a coborât din amvon la primul banca din față, unde ședea micul înger; Își luă fiul în brațe și strigă necontrolat.

Probabil biserica nu a avut un moment mai glorios.