1. Considerații despre familie în general și despre familia modernă în special a). Originea familiei

Familia a fost concepută, realizată și binecuvântată de Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor: „Dumnezeu a făcu pe om după chipul Său, l-a făcu după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ”” (Geneza 1:27-28).

Dumnezeu a lăsat și instrucțiuni despre modul în care se vor întemeia ulterior familiile: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup” (Geneza 2:24).

b). Abateri istorice de la planul divin

În a șaptea generație, pe linia genealogică a lui Cain, avem prima abatere de la regula instituită de creator: „Lameh și-a luat două neveste: numele uneia era Ada și numele celeilalte era Țila…. Lameh a zis nevestelor sale:„ Ada și Țila, ascultați glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultați cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea și un tânăr pentru vânătăile mele. Cain va fi răzbunat de șapte ori, iar Lameh de șaptezeci de ori câte șapte ”” Geneza 4:19,23-24). Abaterea lui Lameh a fost însoțită de violență, crimă, ură și răzbunare.

Între cele două linii genealogice, a lui Cain și a lui Set s-a produs curând un amestec care a dus la declinul moral și spiritual, rapid, al societății antedeluviene: ”Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și din toate și- au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales… Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6:1-2,5). Această stare L-a determinat pe Dumnezeu să ia o hotărâre dramatică: „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci și omul nu este decât carne păcătoasă: totuși zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani” … I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui. Și Domnul a zis: am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care L-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut” dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului” (Geneza 6:3,6-8).

Păcatul, însă, și-a făcu loc rapid în viața familiei lui Noe: „Noe a început să fie lucrător de pământ și a sădit o vie. A băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său. Ham, tatăl lui Canaan a văzu goliciunea tatălui său și a spus celor doi frați ai lui, afară… Noe s-a trezit din amețeala vinului și a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr. Și a zis: „Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraților lui!”” (Geneza 9:20-22, 24-25)

Popoarele cananite s-au cufundat ulterior în imoralitate, urmând să fie judecate de Dumnezeu, prin cucerirea țării lor de către Israel, deoarece au urmat modelul strămoșului lor Ham.

Cu toate că omenirea fără Dumnezeu a avut și are tendința de a se cufunda în negura păcatului, Dumnezeu și-a descoperit voia Sa atât în Vechiul Legământ cât și în Noul Legământ. În Vechiul Legământ, două prevederi ale decalogului evidențiază voia lui Dumnezeu în privința relațiilor intime. Atât porunca a șaptea „Să nu preacurvești” (Exod 20:14), cât și porunca a zecea „Să nu poftești casa aproapelui tău, să nu poftești nevasta aproapelui tău…” (Exod 20:17), precizează voia lui Dumnezeu în această privință.

În Noul Legământ, Domnul Isus, în Predica de pe munte evidențiază principiile Împărăției lui Dumnezeu, inclusiv cele referitoare la relațiile intime: „Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurvești” dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28) Privitor la căsătorie Domnul Isus a spus: „S-a zis iarăși: „Oricine își va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărțire. Dar Eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește” (Matei 5:31-32). De asemenea, când: „Fariseii au venit la El (Isus) și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns El le-a zis: „oare na-ți citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și cei doi vor fi un singur trup”? Așa că nu mai sunt doi ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”” (Matei 19:3-6).

Societatea păgână, care nu avea nicio lege și niciun standard moral s-a cufundat într-o stare de păcătoșenie pe care o întrevedem din Epistola Apostolului Pavel scrisă Bisericii din Corint: „Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru” (1Corinteni 6:9-11) Păcatele amintite aici de Apostolul Pavel erau vechi printre păgâni; sodomia și atitudinea lui Dumnezeu față de ea, fiind descrisă chiar în cap. 19 din Cartea Geneza. În același capitol este evidențiat și incestul. În cap. 15 din Geneza este amintită și nelegiuirea Amoriților (Geneza 15:16), care urma să fie judecată de Dumnezeu.

Liviu Rad