IERTAREA

Într-o zi, un profesor le-a cerut elevilor săi să aducă la școala niște cartofi cruzi și pungi de plastic. Le-a spus să pună în pungi câte un cartof pentru fiecare persoană față de care aveau resentimente și să le treacă numele, cerându-le ca timp de o săptămână fiecare să poarte sacoșa cu cartofi peste tot unde vor merge.

Bineînțeles, cartofii au început să se strice cu timpul. Efortul lor de a căra sacoșa tot timpul, le-a demostrat clar cât de mare era greutatea pe care ei o purtau în fiecare zi în viețile lor și în inimă din cauza resentimentelor. Exercițiul acesta i-au făcut să se gândească la prețul pe care ei îl plăteau pentru că nu puteau să ierte ceva care deja se întâmplase și pe care nu-l mai puteau schimba.

De multe ori credem că iertarea este un dar pentru cei din jurul nostru, fără să ne dăm seama că noi înșine suntem primii care beneficiem de pe urma iertării.

Toți purtăm cartofi care putrezesc în „rucsacul” nostru sentimental. Neputința de a ierta este ca un venin pe care îl luăm zilnic, picătură cu picătură și care sfârșeste prin a ne otrăvi.

Iertarea ne eliberează de greutăți care ne amărăsc sufletul și ne îmbolnăvesc trupul.

Iertarea, se bazează pe acceptarea a ceea ce s-a întâmplat.

Iertarea, rupe lanțurile și te eliberează cu adevărat.

Iertarea, este calitatea celor curajoși. Doar cel care este suficient de puternic pentru a ierta o ofensă, știe să iubească.

Via: Marius Cimpoae

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la IERTAREA

  1. Pingback: Iertarea – Fii pe fază !

Comentariile sunt închise.