II. Ţinta arcaşilor

„Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi şi l-au urmărit cu ura lor. Dar arcul lui a rămas tare, şi mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov : şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel”. (Geneza 49 : 23 – 24)

Multă vreme Iosif a fost o ca ţintă în care fraţii lui trăgeau cu arcul. Aceste versete pot fi rescrise astfel :

• „Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi”. Prin cuvintele lor, (rele, ironice) fraţii l-au aţâţat pe Iosif să reacţioneze negativ.

• „ … l-au urmărit cu ura lor”. În spatele cuvintelor lor, era ura care-i motiva să-l atace constant, (ura fiind starea lor sufletească care însoţea cuvintele rostite).

• „Dar arcul lui a rămas tare …”. Iosif nu s-a lăsat dus de val, de aprinderea mâniei ce vine în urma ascultării unor astfel de vorbe. Şi el avea gură (arc) cu care să le dea replicile acide, dar nu a făcut acest lucru. Deşi a fost atacat cu cuvinte, Iosif nu a reacţionat negativ … Arcul lui nu s-a încordat, a rămas tare.

Să revenim la exemplul lui Iosif. Cu ce săgeţi au aruncat fraţii lui ? Cum evoluează acest tip de boală şi cât poate să ţină starea aceasta de certăreţ ?

• „Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească”. (Geneza 37 : 4)

• „Fraţii lui i-au zis : „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi ? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi ?” Şi l-au urât şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui”. (Geneza 37 : 8) Dar ceea ce spunea el, erau cuvintele lui ? Nu, el era doar difuzorul prin care vorbea Dumnezeu !

• Geneza 37 : 17 – 20 „Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan. Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. Ei au zis unul către altul : „Iată că vine făuritorul de vise ! Veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi ; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui”. (Ei îşi vedeau ţinta dar ţinta nu-i vedea pe ei !)

• Geneza 45 : 24 „Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat ; şi le-a zis : „Să nu vă certaţi pe drum”.

Iosif avea treizeci şi nouă de ani (la momentul respectiv) şi era penultimul născut dintre cei doisprezece fraţi !

Altfel spus, erau trecuţi douăzeci şi doi de ani de la vânzarea lui, iar Iosif între timp era ajuns prim ministru … dar ei erau tot ciobani la oi !

Citiți mai mult accesând

http://www.cezareea.ro/arcasii-tinta-si-ajutorul-divin-sau-iosif-si-fratii-sai-ii-geneza-49-1-22-25/