Charles Darwin: Adio teorie!

Redăm astăzi a cincea parte a recenziei cărții lui A.N. Wilson, publicată anul trecut, Charles Darwin, Victorian Mythmaker („Charles Darwin, făuritor de mit”). Părțile anterioare pot fi accesate la categoria Cartea Săptămânii AICI.

Comentariul de astăzi se axează în mod special pe Capitolul 14 al cărții, care de fapt e și cel mai lung și probabil și cel mai important din întreaga carte. E intitulat „Adios, Theory”. Capitolul 14 conține apogeul argumentației lui A. N. Wilson. Recomandăm celor care nu au timp ori răbdare să lectureze întreaga carte, să citească cel puțin Capitolul 14 pentru a înțelege slăbiciunile și infantilitatea teoriilor lui Darwin așa cum le vede și explică autorul.

Competiția lui Darwin

Am încheiat a patra parte a recenziei, publicată pe 2 august, discutînd îndoielile lui Darwin privind corectitudinea ideilor lui și mai ales a explicațiilor și argumentației făcute de el în sprijinul teoriei lui că speciile evoluează unele în altele dînd, în final, naștere speciei umane. Îndoielile lui Darwin au continuat până la moartea lui. În mare măsură ele s-au datorat și cercetărilor făcute, tot în aceeași perioadă, de alți oameni de știință din Europa și chiar Rusia care și ei erau interesați în evoluționism. Și ei au studiat fosile în țările lor de origine dar, spre deosebire de Darwin, au ajuns la concluzii care contraziceau concluziile finale ale lui Darwin. Din nefericire, doar opiniile lui Darwin au prins tracțiune, ele devenind la modă. Teoria lui Darwin a devenit dogma până în ziua de astăzi, o religie seculară în care seculariștii occidentali cred orbește. În cuvintele autorului: „Darwinismul a încetat să mai fie o teorie științifică și a devenit o nouă religie” (Pagina 310).

Curând după publicarea cărții Originea Speciilor în 1859 au început recenziile cărții. Una care aproape că l-a răsturnat pe Darwin de pe piedestal a fost cea făcută de Samuel Wilberforce în publicația Quarterly Review. Wilberforce a fost un creștin devotat cunoscut în istoria lumii pentru eforturile lui de a pune capăt comerțului cu sclavi și abolirea sclaviei. El vedea două probleme fudamentale cu argumentele lui Darwin. În primul rând era analogia lui Darwin între selecția naturală și selecția arficială prin modificarea raselor de animale. Wilberforce puncta faptul că rasele noi de animale nu sunt specii noi de animale, ci doar specii cu caracteristici diferite imprimate în animale prin metode artificiale. Mai mult, rasele noi de animale se sălbăticesc dacă se întorc în natură și nu evoluează în specii noi. În alte cuvinte, caracteristicile noi se transmit doar atâta timp, cât animalele rămân asociate cu specia umană, dar nu despărțite de ea.

Citiți mai mult accesând:

https://www.stiricrestine.ro/2018/08/27/charles-darwin-adio-teorie/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+StiriCrestine+%28STIRI+CRESTINE%29

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.